Episcopii Mucenici ai Chersonului, mărturisitori ai adevărului – 7 martie

Sfinții Episcopi Mucenici din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton și Eterie

Episcopii Mucenici ai Chersonului sunt cinstiți pe 7 martie ca misionari trimiși de Biserica Ierusalimului pentru a duce lumina credinței în pământuri păgâne și împietrite. În vremea împăratului Dioclețian, când persecuțiile împotriva creștinilor atingeau un nivel cumplit, episcopul Hermon al Ierusalimului a rânduit mai mulți bărbați aleși să meargă la diferite neamuri și să propovăduiască Evanghelia. Printre aceștia se aflau și sfinții pomeniți astăzi, fiecare având o misiune diferită, dar un singur scop: să aducă oamenilor cunoașterea lui Hristos.

Primul dintre ei, Sfântul Efrem, a fost trimis în Sciția, unde a mărturisit credința cu putere până când a fost prins de închinătorii la idoli și a primit moarte mucenicească, fiind decapitat. În același timp, Sfântul Vasilevs a fost trimis în cetatea Chersonului, unde avea să treacă printr-una dintre cele mai uimitoare și tulburătoare experiențe ale misiunii sale. Ajuns acolo și predicând despre adevărul lui Hristos, el a fost întâmpinat cu împotrivire, fiind considerat de localnici un vestitor al unei religii străine și un „stricător” al tradițiilor lor păgâne. L-au bătut aspru și l-au alungat, iar sfântul, obosit și rănit, s-a retras într-o peșteră numită Partenon. Acolo se bucura că suferă pentru Hristos, dar era adânc mâhnit de învârtoșarea inimilor celor cărora dorea să le aducă mântuirea.

În timp ce se ruga pentru ei, o minune neașteptată a schimbat totul. Copilul conducătorului cetății a murit, iar părinții îndurerați au văzut într-o vedenie pe copil, care le spunea că se va întoarce la viață doar dacă vor chema pe străinul pe care îl alungaseră și vor primi învățătura lui. L-au chemat pe Vasilevs, iar acesta, rugându-se cu lacrimi și stropind trupul copilului cu apă sfințită, l-a readus la viață. Minunea a zguduit cetatea, iar părinții, rudele și prietenii copilului au primit imediat credința în Hristos. Au cerut Botezul și au mărturisit credința cu bucurie. Dar nu toți au primit Lumina. Cei rămași în împietrire, ațâțați de ura iudeilor, l-au prins pe Vasilevs, l-au târât pe drumuri până când trupul lui a cedat și sufletul lui s-a mutat la Domnul, ca un adevărat mucenic.

După moartea lui Efrem și a lui Vasilevs, au sosit în Cherson alți trei episcopi trimiși din Ierusalim: Sfântul Evghenie, Sfântul Agatodor și Sfântul Elpidie. Aceștia au venit uniți în misiunea lor, purtând vestea mântuirii către poporul greu de convertit. Dar ura celor care se împotriveau adevărului i-a urmărit și pe ei. Au fost prinși, legați împreună și bătuți atât de cumplit încât și-au dat viața în aceeași zi, exact la un an după moartea sfinților Efrem și Vasilevs. Trupurile lor au rămas o mărturie tăcută a credinței pe care nimic nu o poate îngenunchea.

Mai târziu, în Cherson a fost trimis ca episcop Sfântul Eterie. Acesta a găsit cetatea cuprinsă încă de necredință și de tulburare. De aceea a plecat la Bizanț pentru a cere ajutorul împăratului Constantin cel Mare. Împăratul, mișcat de starea zonei și de nevoile creștinilor, a alungat păgânii din Cherson și a trimis acolo bărbați binecredincioși. Însă Eterie, în timp ce se întorcea la Bizanț pentru a-i mulțumi împăratului, a fost atacat de păgâni și aruncat în Dunăre, primind astfel cununa muceniciei. Jertfa lui a întregit șirul de episcopi sfinți care au sfințit cu sângele lor acele pământuri învârtoșate.

Ultimul dintre episcopii pomeniți astăzi este Sfântul Capiton, trimis de împăratul Constantin în Cherson după moartea lui Eterie. Spre deosebire de predecesorii lui, Capiton a fost întâmpinat cu bucurie de creștini, dar cu ostilitate de cei rămași păgâni. Ei i-au cerut un semn care să dovedească adevărul credinței sale. L-au provocat să intre într-un cuptor aprins și să iasă nevătămat. Capiton, îmbrăcând sfintele veșminte, și-a făcut semnul crucii și a intrat în foc. A stat acolo mult timp, iar când a ieșit, hainele lui erau întregi, iar în felon străluceau cărbuni aprinși. Minunea aceasta i-a înfricoșat pe toți. Păgânii, cutremurați, au cerut să fie botezați, și astfel cetatea s-a întors la credință. Sfântul Capiton s-a mutat la Domnul în pace, sărbătorit în ziua de 22 decembrie.

Sfinții Nestor și Arcadie, episcopii Trimitundei

În aceeași zi sunt pomeniți și Sfinții Nestor și Arcadie, episcopi ai Trimitundei, care s-au săvârșit cu pace. Viața lor nu este însoțită de episoade dramatice sau de martiraj sângeros, dar arată frumusețea unei slujiri statornice, trăită în liniște și în dedicare față de Dumnezeu. Ei au fost păstori blânzi și înțelepți pentru poporul lor, iar Biserica îi cinstește pentru credința lor curată.

Cuviosul Pavel cel Simplu, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare

Tot pe 7 martie este pomenit și Cuviosul Pavel cel Simplu, una dintre cele mai emoționante figuri ale pustiei egiptene. Pavel era un om obișnuit, un țăran simplu, lipsit de răutate și de prefăcătorie. Când a descoperit că soția lui îl trădase, nu a făcut scandal și nu s-a răzbunat, ci, cu o blândețe cutremurătoare, le-a spus celor doi că de acum înainte nu îi mai vede, pentru că se va face monah. Și-a lăsat casa, familia și toate ale sale și a mers la marele Antonie, dorind să fie primit ca ucenic.

Sfântul Antonie l-a respins la început, spunându-i că la vârsta lui nu va putea îndura greutatea pustiei. Dar Pavel a rămas în fața colibei trei zile fără mâncare, fără apă, fără să se miște. Antonie, văzând statornicia lui, l-a primit și l-a supus unor încercări aspre: l-a pus să împletească și să desfacă funii, să stea flămând zile întregi, să doarmă pe jos, să lucreze fără oprire. Pavel nu s-a plâns niciodată, iar răbdarea lui a străpuns inima marelui Antonie.

În cele din urmă, Antonie i-a construit o chilie, unde Pavel a petrecut restul vieții în post, rugăciune și luptă cu demonii. A primit de la Dumnezeu harul tămăduirilor și puterea de a izgoni duhurile necurate. Deși fusese „simplu” după numele său, s-a dovedit a fi un uriaș duhovnicesc, un om pe care Dumnezeu l-a ridicat până la luminile sfințeniei.

Sfântul Efrem, patriarhul Antiohiei

Sfântul Efrem, patriarh al Antiohiei, este pomenit tot astăzi. Deși nu a avut parte de martiriu, a strălucit prin înțelepciunea și cumpătarea lui. A păstorit Biserica cu blândețe și discernământ, rămânând în istoria creștină ca un ierarh care a știut să apere credința și să o transmită cu claritate generațiilor următoare.

Concluzie

Ziua de 7 martie este o zi a curajului, a credinței neclintite și a luminii care răzbate chiar și acolo unde întunericul pare imposibil de învins. Episcopii Mucenici ai Chersonului au sfințit pământuri ostile cu sângele lor, iar Capiton, prin minunea focului, a deschis inimile celor ce refuzaseră adevărul. Cuviosul Pavel cel Simplu ne arată că sfințenia nu este rezervată celor cu pregătire, ci celor cu inimă curată și ascultătoare. Sfinții Nestor, Arcadie și Efrem completează această zi de sărbătoare prin liniștea și statornicia slujirii lor. Toți acești sfinți alcătuiesc o horă duhovnicească ce ne cheamă la credință, răbdare și dedicare deplină lui Dumnezeu.