Sfânta Matrona din Moscova și Sfinții Ierarhi Atanasie – 2 mai în calendarul ortodox

Ziua de 2 mai în calendarul ortodox este una marcată de o profundă încărcătură duhovnicească, aducând laolaltă sfinți din epoci diferite, dar uniți prin aceeași mărturisire neclintită a credinței. În această zi, Biserica face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare în Constantinopol, îl cinstește pe Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului, și o serbează pe una dintre cele mai iubite sfinte ale secolului XX: Sfânta Cuvioasă Matrona din Moscova.

Pentru credincioșii care consultă data de 2 mai în calendarul ortodox, această zi este adesea un prilej de pelerinaj duhovnicesc, citire de acatiste și rugăciune stăruitoare, în special datorită evlaviei uriașe pe care poporul o are față de Sfânta Matrona. În rândurile de mai jos, vom descoperi poveștile de viață extraordinare ale acestor sfinți și motivele pentru care ei sunt atât de venerați astăzi.

Sfânta Matrona din Moscova: Alinarea celor aflați în suferință

Deși este o sfântă contemporană, adormită întru Domnul în anul 1952, Sfânta Matrona a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți din întreaga lume ortodoxă. Viața ei este o mărturie vie a faptului că „puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune”.

O viață marcată de suferință fizică și har divin

Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut în anul 1881 într-un sat din regiunea Tula, Rusia, într-o familie de țărani săraci. Fetița s-a născut nu doar oarbă, ci complet lipsită de globii oculari, având pleoapele lipite. Deși părinții s-au gândit inițial să o lase la un orfelinat din cauza sărăciei, un vis divin a convins-o pe mama ei să o păstreze: a visat o pasăre albă, oarbă, care s-a așezat pe pieptul ei.

Deși lipsită de vederea fizică, Dumnezeu a înzestrat-o pe Matrona cu o vedere duhovnicească excepțională. Încă de la vârsta de opt ani, ea a început să vindece bolnavi și să prevadă viitorul. Oamenii veneau la ea din toate colțurile țării pentru a primi sfat și alinare.

La vârsta de 17 ani, o nouă cruce a fost așezată pe umerii ei: și-a pierdut brusc capacitatea de a merge. Din acel moment și până la sfârșitul vieții (încă 50 de ani), Sfânta Matrona a stat doar așezată, dar nu s-a plâns niciodată de soarta ei, considerând că aceasta este voia lui Dumnezeu.

Prigoana comunistă și refugiul la Moscova

În timpul regimului sovietic, frații ei au devenit membri de partid, iar prezența Matronei – la care veneau zilnic zeci de credincioși – le punea viața în pericol. Pentru a nu le face rău, Sfânta Matrona a plecat la Moscova în anul 1925. Aici a trăit o viață de pribeag, fără acte, mutându-se din subsol în subsol pentru a scăpa de arestarea de către miliția comunistă.

În ciuda pericolului constant, ea primea zilnic zeci de oameni copleșiți de necazuri, boli sau de pierderea celor dragi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ziua îi sfătuia și îi mângâia, iar noaptea se ruga neîncetat.

„Veniți la mine ca la una vie…”

Sfânta Matrona a trecut la Domnul pe 2 mai 1952. Înainte de a muri, ea a lăsat un testament spiritual cutremurător, care astăzi dă nădejde milioanelor de pelerini: „Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta!”. Moaștele sale se află astăzi la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova, loc unde mii de oameni stau zilnic la cozi interminabile pentru a-i cere ajutorul.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare

Pe lângă cinstirea Sfintei Matrona, data de 2 mai în calendarul ortodox consemnează și o sărbătoare istorică de mare importanță pentru Biserică: mutarea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare la Constantinopol.

Cine a fost Sfântul Atanasie cel Mare?

Sfântul Atanasie, sărbătorit principal pe 18 ianuarie alături de Sfântul Chiril, a fost Patriarhul Alexandriei și unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii creștine din secolul al IV-lea. A fost numit „Stâlpul Ortodoxiei” datorită luptei sale aprige împotriva ereziei ariene, care susținea, în mod greșit, că Mântuitorul Hristos nu ar fi fost de o ființă cu Tatăl. Prezent la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.) pe când era doar un tânăr diacon, argumentele sale au fost decisive în formularea primei părți a Crezului pe care îl rostim astăzi.

Pentru curajul său, a fost exilat de nu mai puțin de cinci ori de către împărații care favorizau arianismul. După o viață zbuciumată, dedicată apărării Adevărului, a trecut la cele veșnice în pace, în anul 373.

Semnificația zilei de 2 mai

Sărbătoarea de pe 2 mai amintește de momentul în care trupul său neputrezit a fost mutat din Alexandria la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Mutarea moaștelor sfinților mari în capitală era o practică frecventă a împăraților bizantini, care doreau să sfințească orașul și să ofere credincioșilor posibilitatea de a venera odoarele de mare preț ale creștinătății. Astăzi, părți din moaștele sale se găsesc în mai multe biserici din lume, continuând să împartă binecuvântare.

Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului

Al treilea mare sfânt prăznuit pe 2 mai este Sfântul Atanasie Patelarie (sau Atanasie de la Lubensk), o figură fascinantă a secolului al XVII-lea, a cărui viață se leagă strâns și de istoria spațiului românesc.

Un patriarh pribeag

Născut în insula Creta în 1597, într-o familie nobilă, Atanasie a primit o educație aleasă. Din iubire pentru Dumnezeu, a părăsit lumea și a devenit călugăr, remarcându-se printr-o viață ascetică severă și o erudiție ieșită din comun. Virtuțile l-au propulsat în ierarhia bisericească, ajungând de două ori Patriarh al Constantinopolului (în 1634 și 1652).

Perioada sa a fost una extrem de dificilă, marcată de intrigile Imperiului Otoman și de presiunile financiare uriașe pe care sultanii le puneau pe Patriarhie. Din cauza acestor persecuții, a fost nevoit să cedeze scaunul patriarhal și să plece în exil.

Legătura cu Țările Române și Rusia

În pribegia sa, Sfântul Atanasie a ajuns de mai multe ori în Moldova și Țara Românească. Aici a fost primit cu multă onoare de domnitorul Vasile Lupu și de voievodul Matei Basarab. Timp de un deceniu (1643-1653), a trăit și a slujit la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați, unde a lăsat o amprentă duhovnicească profundă.

A călătorit apoi în Rusia, căutând sprijin financiar pentru creștinii asupriți din Răsărit. Pe drumul de întoarcere, slăbit de o boală grea, a oprit la mănăstirea Schimbării la Față din Lubny (astăzi în Ucraina), unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în anul 1654. Moaștele sale au fost descoperite neputrezite, așezate pe scaunul ierarhic, exact așa cum fusese înmormântat conform tradiției pentru un patriarh.

Concluzie: Cum să trăim duhovnicește ziua de 2 mai?

Dacă verificăm data de 2 mai în calendarul ortodox, realizăm că Biserica ne pune înainte modele excepționale de răbdare și mărturisire. De la lupta dogmatică a Sfântului Atanasie cel Mare, la purtarea crucii exilului de către Atanasie Patelarie și până la suferința transformată în minune a Sfintei Matrona, mesajul este unul singur: sfințenia este accesibilă în orice epocă și în orice condiții.

Pentru această zi, este recomandat ca acei credincioși care au evlavie la Sfânta Matrona să îi citească Acatistul, cerându-i ajutorul în familiile lor, pentru vindecarea de boli sau pentru depășirea obstacolelor. „Sfântă Maică Matrona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!” este o rugăciune scurtă, dar extrem de puternică, pe care o putem rosti pe parcursul întregii zile.