Sfântul Artemon din Seleucia și sfinții zilei – 24 martie

Ziua de 24 martie ne cheamă să intrăm în atmosfera luminoasă a Înainte-prăznuirii Bunei Vestiri, dar și să privim spre chipurile pline de blândețe, curaj și înțelepciune ale sfinților pomeniți astăzi. În fruntea lor se află Sfântul Artemon din Seleucia – un ierarh așezat de însuși Apostolul Pavel ca păstor al poporului, un om în care Evanghelia s-a întrupat în fapte, în grijă, în bunătate și în nevoință neobosită.

Sfântul Artemon din Seleucia – păstorul care nu a obosit să iubească

Sfântul Artemon s-a născut în Seleucia Pisidiei și, încă din tinerețe, a arătat o inimă deschisă către Dumnezeu și către oameni. Tradiția spune că atunci când Apostolul Pavel a poposit în zona Seleuciei, a văzut în tânărul Artemon o lumină lăuntrică ce nu putea rămâne ascunsă. De aceea l-a rânduit episcop al cetății, dându-i în grijă o turmă rănită, încercată și flămândă de adevăr.

Artemon nu a fost doar un învățător al credinței, ci un „liman de izbăvire” pentru toți cei care îl întâlneau: sprijin pentru văduve, ocrotire pentru orfani, hrană pentru cei săraci, vindecare pentru cei bolnavi. A slujit cu o dragoste fără margini, trăindu-și viața în simplitate și milostenie, până la adânci bătrâneți.

Pentru Seleucia, numele lui a rămas ca un izvor de pace, un stâlp al credinței și o mărturie despre cum arată adevărata păstorire – o viață pusă în întregime în slujba altora.

Sfântul Sfințit Mucenic Artemon din Laodiceea – preotul statornic în credință

În aceeași zi este pomenit și Sfântul Artemon, preotul din Laodiceea, un om care a mărturisit credința cu o tărie ce nu a putut fi frântă nici de chinuri, nici de amenințări. În vremuri în care creștinii erau urmăriți și uciși, el a rămas neclintit, slujind, învățând și aducând oamenii la Hristos.

Chiar în fața prigonitorilor, a refuzat să renunțe la credință, primind cununa muceniciei. Viața lui ne amintește că puterea unui preot nu stă în poziție sau în renume, ci în credința pe care o mărturisește până la capăt.

Sfântul Cuvios Zaharia din Schit – monahul care L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu

Din pustia Egiptului vine un alt chip luminos: Cuviosul Zaharia, ucenicul marilor părinți ai pustiei. Patericul ni-l arată ca pe un om al simplității și adâncului duhovnicesc. Avva Macarie, Avva Pimen și Avva Moise vorbeau cu uimire despre el, descoperind în Zaharia o inimă curată, străină de mândrie, aproape transfigurată.

Despre el se spune că în timpul rugăciunii, Duhul lui Dumnezeu Se odihnea deasupra lui ca o lumină vie. Iar cuvintele lui ne-au rămas ca o comoară:
„De nu se va zdrobi omul aşa, nu poate să fie monah.”
O chemare la smerenie, la zdrobirea inimii și la adevăr.

Cei opt mucenici din Cezareea Palestinei – bărbăție până la sfârșit

Astăzi sunt pomeniți și opt mucenici din Cezareea Palestinei, tineri și bătrâni deopotrivă, care au ales să primească moartea cu sabie decât să renunțe la credința lor. Nu știm prea multe despre fiecare dintre ei, dar știm esențialul: dragostea lor pentru Hristos a fost mai puternică decât frica, decât amenințarea, decât dorința de a trăi.

Sunt mărturisitori tăcuți, dar puternici, icoane ale curajului creștin.

Cuviosul Martin Tebeul – omul rugăciunii neîncetate

Sfântul Martin, viețuitor în pustiul Tebaidei, a fost un om al liniștii și al rugăciunii. În tăcere, în post și în înfrânare, el a transformat pustia într-un cer. Viața lui ne arată că sfințenia nu înseamnă doar fapte mari, ci și nevoință statornică, ascunsă, plină de răbdare.

Sfântul Sfințit Mucenic Partenie, Patriarhul Constantinopolului – păstor în vremuri grele

În anul 1657, Patriarhul Partenie a pecetluit cu sângele său credința pe care a apărat-o întreaga viață. Ca patriarh al Constantinopolului, a păstorit într-o epocă dificilă, sub presiune politică și religioasă. Chiar și așa, nu a renunțat la adevăr. A fost întemnițat, torturat și în cele din urmă ucis prin sugrumare.Moartea lui este un strigăt al demnității și al fidelității față de Hristos.

Concluzie

Ziua de 24 martie ne pune în față un mozaic de vieți sfinte: un episcop blând, un preot mucenic, un monah luminat de Duhul Sfânt, un grup de tineri martiri, un ascet al pustiei și un patriarh mucenic. Fiecare dintre ei a trăit altfel, în timpuri diferite și în locuri diferite, dar toți au avut aceeași putere lăuntrică: iubirea neclintită față de Dumnezeu.