Sfântul Codrat și cei cinci mucenici ai Corintului – 10 martie

Sfântul Codrat și cei împreună cu el: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent

Ziua de 10 martie îi cinstește pe Sfântul Codrat și pe cei cinci prieteni ai săi, mucenici ai Corintului și mărturisitori ai lui Hristos în vreme de prigoană. Povestea lor începe într-o perioadă întunecată, în secolul al III-lea, când împăratul Decius aprinsese o prigoană nemiloasă împotriva creștinilor. În mijlocul acestor vremuri tulburi s-a născut Codrat, un copil care avea să trăiască de la primul suflu în grija directă a lui Dumnezeu.

Mama lui, o creștină evlavioasă pe nume Rufina, a fugit din Corint pentru a scăpa de urmăritori și s-a ascuns în munți. Acolo l-a născut pe Codrat, dar, sleită de puteri, și-a dat sufletul la scurt timp. Copilul ar fi pierit și el dacă Dumnezeu nu ar fi rânduit o minune: un nor venea în fiecare zi deasupra lui și lăsa câteva picături de rouă dulce direct în guriță, hrănindu-l în chip mai presus de fire.

Crescut în sălbăticie, fără ocrotire omenească, Codrat a primit însă o educație cerească. În adolescență a cunoscut câțiva creștini care l-au învățat credința, iar tânărul cu suflet curat a primit învățătura lor ca pe o comoară. Cu vremea, s-a arătat atât de înțelept, încât a ajuns cunoscut ca medic priceput și om al culturii, dar mai ales ca nevoitor și iubitor al rugăciunii. Își petrecea adesea zilele și nopțile în singurătate, pe munți, căutând liniștea și apropierea de Dumnezeu.

În jurul lui s-au strâns mulți ucenici, atrași de înțelepciunea și blândețea lui. Dintre aceștia, cei mai apropiați au fost Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent, cinci tineri cu inimă puternică, care vedeau în Codrat un părinte duhovnicesc.

Când prefectul militar Iason a ajuns în Corint pentru a prinde și a ucide creștini, Codrat și însoțitorii lui au fost aduși înaintea lui. Fiind cel mai în vârstă și cel mai pregătit, Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând credința creștină cu o demnitate care l-a făcut pe tiran să se umple de furie. Au fost supuși la torturi cumplite, dar Codrat îi întărea pe toți cu voce calmă, îndemnându-i să nu se teamă, pentru că jertfa lor va fi primită înaintea lui Dumnezeu.

Iason, văzând că suferința nu îi clatină, i-a aruncat pe toți înaintea fiarelor sălbatice, dar animalele nu s-au atins de ei. Apoi i-a legat de picioare la trăsuri și i-a târât prin tot orașul, iar oamenii aruncau cu pietre în ei. Nici aceste chinuri nu i-au înfrânt. În cele din urmă, tiranul a hotărât decapitarea. Înainte de moarte, mucenicii au cerut un scurt răgaz pentru rugăciune, apoi, unul câte unul, și-au încredințat sufletele lui Hristos, lăsând în urmă o pildă de curaj și credință neclintită.

Alți mucenici, ucenici ai Sfântului Codrat

După moartea Sfântului Codrat și a celor cinci însoțitori ai săi, mulți dintre discipolii lui au fost prinși și uciși pentru credința lor. Un alt Dionisie a fost înjunghiat în întunericul nopții, Victor, Victorin și Nichifor au fost zdrobiți într-o presă de piatră, Claudiu a suferit tăierea mâinilor și picioarelor, iar Diodor a fost aruncat în foc. Serapion a fost decapitat, iar Papiu și Leonid au fost înecați în mare. Viața lor vorbește despre puterea exemplului. Curajul lui Codrat i-a aprins și pe ei, iar jertfa lor s-a unit cu jertfa lui Hristos.

Multe femei creștine, văzând credința bărbaților lor, au ales de bunăvoie să sufere pentru Hristos, arătând lumii că dragostea pentru Dumnezeu nu cunoaște slăbiciune, iar sufletul devine puternic atunci când se sprijină pe Adevăr.

Sfânta Anastasia Patriciana

Tot pe 10 martie o pomenim și pe Sfânta Anastasia Patriciana, o femeie de neam bogat și cu poziție înaltă în Bizanț, renumită pentru bunătatea și credința ei în vremea împăratului Iustinian. Deși toți o prețuiau, împărăteasa o ura pe nedrept, iar Anastasia, simțind că această vrajbă o poate duce la pierzare sufletească, a decis să-și părăsească viața luxoasă și să plece în taină.

A vândut mare parte din averea ei și s-a retras la Alexandria, unde a construit o mică mănăstire și a început o viață de rugăciune și nevoință. După moartea împărătesei, împăratul a încercat să o caute, dar Anastasia, pentru a-și păstra anonimatul și viața de ascultare, a fugit în pustia Schetia, la avva Daniil. Acolo a fost tunsă în monahism sub numele Anastasie și a trăit 28 de ani în izolare deplină, în rugăciune neîntreruptă și post aspru.

Virtuțile ei au fost atât de mari încât Dumnezeu i-a descoperit bătrânului Daniil moartea ei cu câteva ore înainte, iar sfârșitul i-a fost luminat de un har vizibil. Anastasia a fost o luptătoare neînfricată împotriva ispitelor și o adevărată mireasă a lui Hristos, ascunsă lumii, dar descoperită de cer.

Sfântul Marcian

Sfântul Marcian este un alt mucenic pomenit pe 10 martie. Viața lui a fost marcată de zbuciumul persecutorilor, iar moartea lui a venit prin lovituri de lemne, pe care le-a primit cu răbdare și credință. Deși nu se cunosc multe detalii despre el, Biserica îl cinstește ca pe un om care a iubit pe Hristos mai mult decât viața.

Sfântul Mucenic Mihail din Agrafa

Pe 10 martie este pomenit și Sfântul Mihail din Agrafa, care a mărturisit pe Hristos la Tesalonic în anul 1544. Într-o perioadă grea pentru creștini, el a apărat credința cu curaj, a suferit torturi cumplite și a fost ucis prin foc. Sângele lui a devenit sămânță pentru credința altora, iar mărturisirea lui stă mărturie pentru puterea credinței ortodoxe în vremuri de grea încercare.

Concluzie

Ziua de 10 martie este o zi a eroismului duhovnicesc. Sfântul Codrat, crescut în pustie din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a devenit părinte duhovnicesc și stâlp al credinței. Prietenii și ucenicii lui au urmat aceeași cale a jertfei, învățând lumea că dragostea pentru Hristos face sufletul neclintit. Anastasia Patriciana ne arată că sfințenia nu ține de starea socială, ci de curăția inimii. Iar ceilalți mucenici ai zilei întregesc un tablou în care credința, tăria și nădejdea biruiesc frica și moartea. Toți acești sfinți ne cheamă să ne ridicăm inimile către Dumnezeu și să purtăm crucea noastră cu aceeași demnitate și putere.