Sfântul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, și ceilalți sfinți pomeniți – 13 martie

Ziua de 13 martie ne așază înainte chipuri de sfințenie puternică, statornică și luminătoare. În frunte stă Sfântul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, mare mărturisitor al dreptei credințe și apărător al sfintelor icoane, al cărui trup neputrezit a fost adus în cetate ca o biruință a adevărului asupra prigonirii. Împreună cu el, Biserica îi cinstește pe sfinții mucenici African, Publiu și Terentiu, pe Sfântul Aviv, martirizat prin înecare, pe Sfânta Muceniță Cristina din Persia, răbdătoare sub chinuri cumplite, și pe Sfântul Sfințit Mucenic Publiu, episcopul atenienilor. Toți au arătat, în feluri diferite, aceeași putere: credința care nu cedează în fața tiraniei lumii.

Sfântul Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Nichifor este una dintre marile personalități duhovnicești ale secolului al IX-lea, un om care a purtat pe umeri greutatea prigoanei iconoclaste. În vremea împăratului Teofil, urâtorul de icoane, Nichifor a fost exilat pentru că a refuzat să se alăture ereziei și a apărat cu fermitate tradiția Bisericii. A îndurat surghiunul ani de zile, departe de scaunul patriarhal pe care îl cinstise cu atâta curăție și înțelepciune.

După moartea lui Teofil, Dumnezeu a ridicat la conducere pe împărăteasa Teodora și pe fiul ei, Mihail, doi lideri credincioși care au dorit să vindece rana iconoclasmului. Ei l-au chemat la conducerea Bisericii pe Marele Metodie, un om sfânt și luminat. Într-o zi, Metodie a vorbit cu râvnă către împărăteasă și către tânărul împărat, amintindu-le că nu este drept ca moaștele lui Nichifor, apărătorul icoanelor, să rămână în exil, acolo unde murise. Cu toții au fost de acord, iar o delegație de preoți, monahi și mulțime de popor a pornit spre biserica Sfântului Teodor, unde se afla trupul sfântului.

Când au deschis mormântul, după nouăsprezece ani de la trecerea sa din viață, trupul lui Nichifor a fost găsit întreg și nestricat, ca un semn că Dumnezeu a primit mărturisirea lui. În mijlocul cântărilor, cu lumânări aprinse și priveghere de toată noaptea, moaștele lui au fost ridicate și purtate cu cinste până la corabia împărătească. La intrarea în Constantinopol, însuși împăratul și tot senatul au ieșit în întâmpinare, purtând lumânări în mâini.

După o slujbă de mulțumire în Marea Biserică, moaștele au fost duse în biserica Sfinților Apostoli, chiar în ziua în care, cu ani în urmă, sfântul fusese trimis în exil. Așa a fost preamărit Nichifor de Dumnezeu: cel osândit de oameni a devenit prilej de bucurie pentru cetatea întreagă.

Sfinții mucenici African, Publiu și Terentiu

În aceeași zi sunt pomeniți și sfinții mucenici African, Publiu și Terentiu, mărturisitori statornici ai lui Hristos într-un timp în care prigoanele împotriva creștinilor erau nemiloase. Acești trei sfinți sunt legați prin aceeași suferință pentru credință și prin aceeași putere de a mărturisi adevărul înaintea judecătorilor păgâni.

Slujba lor se săvârșea în biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, semn că Biserica i-a socotit vrednici de o cinstire deosebită. Au preferat suferința și moartea în locul unei vieți câștigate prin compromis. Prin sângele lor au pecetluit adevărul, devenind pentru Biserică stâlpi neclintiți de mărturisire.

Sfântul Aviv din Ermupolis

Sfântul Aviv a trăit în Ermupolis și s-a remarcat prin statornicia credinței sale în Hristos. A fost prins și judecat pentru că nu a vrut să aducă jertfă idolilor. După ce a refuzat orice îndemn la lepădare, a fost legat de o piatră grea și aruncat în râu. Moartea lui a fost una tăcută, dar plină de mărturisirea curajului. A intrat în adâncurile apei, dar sufletul i-a fost ridicat de Hristos în lumina veșniciei.

Sfânta Muceniță Cristina din Persia

Sfânta Cristina este una dintre femeile curajoase care și-au dat viața pentru credința în Hristos în Persia, un pământ în care creștinii au suferit deseori chinuri cumplite. A fost supusă bătăilor cu bice, o tortură care mutila trupul, dar nu atingea nicicum credința ei. Rănile ei au fost semn al răbdării, iar moartea ei a fost cunună a biruinței. A învins nu prin putere, ci prin statornicie, prin hotărârea de a nu-L trăda pe Dumnezeu.

Sfântul Sfințit Mucenic Publiu, episcopul atenienilor

Sfântul Publiu, episcop al Atenei, este pomenit în această zi ca martor al credinței și ca păstor care și-a pus viața pentru turma sa. În vremuri în care creștinismul era prigonit, el a rămas în cetate, îndemnându-i pe credincioși să nu-și piardă nădejdea. A fost prins și ucis pentru mărturisirea lui Hristos, fiind astfel încununat cu slava mucenicilor. Moartea lui nu a fost un final, ci începutul unei noi lucrări: Biserica l-a cinstit ca pe un păstor adevărat, care nu a fugit de lupii ce veneau împotriva turmei.

Concluzie

Ziua de 13 martie ne pune în față o comoară de sfințenie: statornicia și suferința Sfântului Nichifor, puterea mărturisitoare a sfinților African, Publiu și Terentiu, liniștea jertfei Sfântului Aviv, curajul Sfintei Cristina și devotamentul pastoral al Sfântului Publiu al Atenei. Fiecare dintre ei a arătat că adevărata credință se vede nu în cuvinte, ci în alegerea de a rămâne cu Hristos, chiar atunci când lumea îți cere să renunți. Ei sunt chipuri ale biruinței și ne cheamă să păstrăm în inimă lumina curajului, a râvnei și a dragostei pentru Dumnezeu.