Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, ruda Domnului si sfinții zilei – 27 aprilie

Ziua de 27 aprilie este o zi de adâncă pomenire în calendarul ortodox, având în frunte un mare păstor al Bisericii primare, martor direct al lucrării apostolice și rudenie după trup cu Mântuitorul Hristos. Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, este chip al credinței neclintite, al jertfei până la capăt și al păstorului adevărat care nu își părăsește turma nici în ceasul morții. Alături de el, Biserica îi pomenește pe alți sfinți mărturisitori, apostoli și mucenici care au strălucit prin răbdare și adevăr.

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului

Sfântul Simeon a trăit în vremea împăratului Traian și a fost una dintre figurile centrale ale Bisericii din Ierusalim după Sfinții Apostoli. Era rudenie a Domnului, fiind fiul lui Cleopa, fratele dreptului Iosif Logodnicul, și astfel socotit frate al Domnului după trup. Această apropiere nu i-a fost pricină de slavă lumească, ci chemare la o viață de jertfă, osteneală și slujire.

După moartea Sfântului Apostol Iacov, primul episcop al Ierusalimului, Simeon a fost ales de obște ca păstor al cetății sfinte. A primit această misiune într-o vreme de mare tulburare, când prigoanele se înmulțeau, iar creștinii erau priviți cu suspiciune și ură. Cu toate acestea, Sfântul Simeon a păstorit Biserica nu ca un năimit, ci ca un adevărat păstor, punându-și viața pentru credincioși.

Prin cuvânt și prin faptă, a surpat capiștile idolilor și a întors la lumina adevărului pe mulți rătăciți. A răbdat bătăi, ocări, amenințări și chinuri, dar nu s-a lepădat de Hristos. La o vârstă înaintată, de aproximativ o sută douăzeci de ani, a fost prins și osândit la moarte. A fost răstignit, asemenea Domnului pe Care L-a iubit și L-a mărturisit toată viața. Astfel, și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului, încununându-se cu cununa muceniciei.

Sfântul Simeon rămâne pentru Biserică pildă de statornicie, de bătrânețe sfințită și de credință dusă până la sânge.

Preacuviosul Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Cataron

În aceeași zi este pomenit și Preacuviosul Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Cataron, un mare apărător al dreptei credințe în vremea luptei împotriva sfintelor icoane. Născut din părinți credincioși, Ioan a ales viața monahală încă din copilărie, deprinzând ascultarea, smerenia și rugăciunea.

A participat la Sinoadele care au apărat cinstirea icoanelor și, pentru credința sa neclintită, a fost supus la nenumărate suferințe. A fost bătut, legat, surghiunit, închis în temnițe întunecoase, flămânzit și batjocorit în public. Cu toate acestea, nu a cedat presiunilor împăraților și patriarhilor eretici, mărturisind fără frică adevărul.

Ani la rând a fost mutat dintr-un loc de surghiun în altul, iar trupul său a fost istovit de chinuri. Totuși, sufletul său rămânea plin de pace și de mulțumire către Dumnezeu. Înainte de mutarea sa la Domnul, a primit înștiințare dumnezeiască și i-a pregătit pe cei din jur pentru despărțire. Astfel, după o viață de mărturisire, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind cinstit ca mărturisitor al adevărului.

Sfinții Apostoli Aristarh, Marcu și Zinon

Tot în această zi sunt pomeniți Sfinții Apostoli Aristarh, Marcu și Zinon, dintre cei șaptezeci de apostoli ai Domnului. Aceștia au fost colaboratori ai marilor apostoli și vestitori ai Evangheliei în diferite părți ale lumii.

Sfântul Aristarh este amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale și a fost episcop al Apamiei din Siria. A propovăduit cu multă râvnă pe Hristos Dumnezeu adevărat și a întemeiat comunități creștine statornice.

Sfântul Marcu, cunoscut și ca Ioan Marcu, a fost ucenic al apostolilor și episcop în Vivlopole. A lucrat cu multă râvnă la zidirea Bisericii și la întărirea credincioșilor.

Sfântul Zinon, menționat de asemenea în epistolele apostolice, a fost episcop în Diospole și a vestit Evanghelia în mijlocul multor primejdii. Toți trei au pătimit pentru credință, au dărâmat idolatria și au primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Sfântul Mucenic Puplie

Sfântul Mucenic Puplie este pomenit ca unul care și-a încheiat viața prin sabie, pentru mărturisirea lui Hristos. Nu s-a temut de moarte și nu a făcut compromis cu păgânătatea, ci a ales calea muceniciei, primind cununa vieții veșnice.

Sfântul Evloghie, primitorul de străini

În această zi este pomenit și Sfântul Evloghie, cunoscut pentru dragostea sa față de străini și pentru viața trăită în pace și milostenie. Prin primirea celor lipsiți și prin smerenia sa, a plăcut lui Dumnezeu și s-a mutat la Domnul cu pace, lăsând pildă de iubire creștină lucrătoare.

Sfântul Mucenic Lolion cel Nou

Sfântul Mucenic Lolion cel Nou a suferit moarte mucenicească fiind târât pe pământ, fără a se lepăda de credința sa. Răbdarea lui în chinuri și hotărârea de a rămâne credincios lui Hristos până la sfârșit îl așază în ceata mărturisitorilor adevărului.

Concluzie

Pomenirea sfinților zilei de 27 aprilie ne așază înainte chipuri luminoase de credință, jertfă și statornicie. Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, rămâne un stâlp al Bisericii primare, iar viața sa este o chemare la fidelitate față de Hristos până la capăt. Împreună cu el, mărturisitorii, apostolii și mucenicii acestei zile ne îndeamnă să nu ne rușinăm de credință, ci să o trăim cu demnitate, răbdare și dragoste, în nădejdea Împărăției lui Dumnezeu.