Sfinții Mucenici Hrisant și Daria și mărturisitorii zilei – 19 martie

Sfinții Mucenici Hrisant și Daria sunt cinstiți în această zi de 19 martie, în care Biserica ne așază înainte nu doar povestea lor tulburător de frumoasă, ci și jertfa unei întregi cete de mărturisitori: Sfântul Claudiu Tribunul, soția sa Ilaria, fiii lor Iason și Mavru, preotul Diodor, diaconul Marian, mucenicul Panhariu și Sfântul Dimitrie Strungarul. Toți, în mod diferit, dar în același duh, au ales credința în Hristos în locul oricărei siguranțe omenești.

Sfinții Mucenici Hrisant și Daria

Sfântul Hrisant provenea dintr-o familie de rang înalt, fiind fiul senatorului Polemon, iar educația lui aleasă i-a deschis calea spre filosofie. Dar în mijlocul învățăturilor lumii, el L-a întâlnit pe Hristos printr-un creștin înțelept care i-a descoperit tainele credinței. A primit botezul cu inimă arzătoare și, ca un nou apostol, a început să propovăduiască, aducând la lumină sufletele celor rătăciți.

Tatăl său, dorind să îl recupereze pentru lumea păgână, i-a găsit o tânără deosebit de frumoasă, Daria, vestită pentru înțelepciunea ei, venită din Atena. Nădăjduia că frumusețea și noblețea ei îl vor atrage înapoi în tabăra păgânilor. Dar s-a întâmplat contrariul: Daria, văzând credința și curăția lui Hrisant, s-a lăsat atinsă de har și a primit credința creștină. Căsătoria lor s-a transformat într-o unire cu totul neobișnuită: au hotărât împreună să trăiască în feciorie, dăruiți întru totul lui Hristos.

Mărturisirea lor i-a adus în fața prefectului Celerin, care i-a dat în seama tribunului militar Claudiu. Chinurile la care au fost supuși au fost cumplite, dar răbdarea lor a mișcat inima celor ce îi priveau. Claudiu, soția lui Ilaria, fiii lor Iason și Mavru și mulți soldați au primit credința chiar în fața lor. Hrisant și Daria au primit sfârșit mucenicesc într-o groapă adâncă, peste care a fost aruncat pământ, pecetluind mărturisirea lor cu sângele lor.

Sfântul Claudiu Tribunul, soția sa Ilaria și fiii lor, Iason și Mavru

Claudiu era un tribun militar respectat, slujitor credincios al împăratului Numerian. Dar atunci când a asistat la torturile Sfinților Hrisant și Daria, a văzut o putere pe care nu o mai întâlnise: răbdarea lor neclintită, curajul lor aproape supranatural.

Harul a lucrat în inima lui, iar el, împreună cu soția Ilaria, cu cei doi fii ai lor și cu întreaga lui oaste, au primit botezul creștin. Convertirea lor a stârnit furia împăratului, iar ordinul de execuție a venit fără întârziere. Claudiu a fost aruncat în mare, iar fiii și soldații săi au fost decapitați.

Sfânta Ilaria, rămasă singură, își găsea alinarea rugându-se la mormintele lor. Într-o zi, a fost descoperită și dusă spre tortură. Dar înainte ca trupul ei să fie atins de chinuri, și-a dat duhul în mâinile Domnului. Un creștin evlavios a îngropat-o lângă familia ei, în aceeași peșteră a martirilor.

Sfinții Diodor preotul și Marian diaconul

În aceeași perioadă, în apropierea locului unde Hrisant, Daria și cei ai lui Claudiu au fost martirizați, creștinii obișnuiau să se adune într-o peșteră, săvârșind slujbe în cinstea lor. Acolo se împărtășeau, se rugau, aduceau lumânări și cântări.

Dar autoritățile păgâne, auzind despre aceste adunări, au venit pe neașteptate și au astupat intrarea în peșteră, lăsându-i pe creștini să moară acolo, în liniștea sfântă a rugăciunii. Diodor, preotul, și Marian, diaconul, se numără printre acești martiri care și-au dat sufletul nu prin sabie sau foc, ci prin pecetluirea într-o catacombă care a devenit cer pentru ei.

Sfântul Mucenic Panhariu

Panhariu este un exemplu dureros, dar minunat, al puterii pocăinței. Născut într-o familie creștină, ajunge slujitor de rang înalt al împăratului Dioclețian, renunțând la credință pentru privilegiile lumii. Avea poziție, avere, respect – dar nu mai avea pace.

Mama lui și sora lui, în lacrimi, i-au scris scrisori cutremurătoare, amintindu-i de Judecata de Apoi, de Hristos Cel răstignit și de sufletul său care riscă să piară. Cuvintele lor l-au sfâșiat pe dinăuntru. A înțeles că toată cinstea lumească nu valorează nimic dacă îl desparte de Dumnezeu.

S-a pocăit și a mărturisit deschis credința sa. Împăratul, deși îl iubea, l-a trimis la chinuri, pentru a „păstra ordinea”. După bătăi cumplite, Panhariu a fost trimis la Nicomidia, unde a fost decapitat pentru credința pe care o trădase, dar pe care, în cele din urmă, și-a recâștigat-o cu prețul vieții.

Sfântul Dimitrie Strungarul, nou mucenic

În secolul al XVI-lea, în anul 1564, Sfântul Dimitrie Strungarul a mărturisit credința în Hristos în fața stăpânirii otomane. A fost chinuit cu cruzime pentru refuzul de a se lepăda de credință și de a trece la legea păgână. În cele din urmă, i s-a tăiat capul, devenind un nou martir al epocii post-bizantine, un om simplu care și-a păstrat credința neclintită până la sfârșit.

Concluzie

Ziua de 19 martie este o zi de lumină și de jertfă, în care Sfinții Hrisant și Daria deschid calea unei întregi cete de mărturisitori: familia tribunului Claudiu, preotul Diodor, diaconul Marian, Panhariu cel pocăit și Dimitrie Strungarul. Viețile lor ne arată că dragostea pentru Hristos nu se măsoară în vorbe, ci în statornicie, în curaj, în fidelitate și în puterea de a-ți pune sufletul pentru adevăr.