Sfinții uciși în Lavra Sfântului Sava și mărturisirile neclintite ale zilei – 20 martie

Sfinții uciși în Lavra Sfântului Sava – jertfă sub focul năvălirilor arabe

Ziua de 20 martie ne așază înainte una dintre cele mai cutremurătoare pagini din istoria monahismului răsăritean: martiriul călugărilor din Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, uciși cu cruzime de năvălitorii arabi în secolul al VIII-lea.Lavra Sfântului Sava, una dintre cele mai vechi și mai importante vetre monahale ale Palestinei, fusese deja ținta barbarilor. Deși alte mănăstiri fuseseră distruse, frații din Lavră au ales să rămână, considerând locul acela spațiul în care își lucraseră mântuirea ani la rând.

Pe 13 martie, arabii au intrat în mănăstire cerând odoare și bogății. Călugării, având doar haine vechi și puțină hrană, au fost uciși fără milă: treisprezece dintre ei au căzut sub ploaia de săgeți, iar chiliile au fost transformate în cenușă.Când barbarilor li s-a părut că se apropie o oaste din Ierusalim, au fugit în grabă, lăsându-i pe supraviețuitori în grija lui Dumnezeu și a părintelui Toma, un doctor iscusit.Dar tragedia cea mare avea să vină în Joia Mare, 20 martie, când saracinii s-au întors în număr și mai mare. Au bătut monahii fără cruțare și i-au strâns pe cei rămași în viață în biserică, silindu-i să mărturisească unde ar fi ascuns odoarele.Monahul Ioan, cel care ajuta săracii și nevoiașii, a fost prins, mutilat, târât pe pietre până ce pielea i s-a sfâșiat. Serghie, paznicul odoarelor, a fost decapitat după ce a reușit să ascundă ceea ce era sfânt.Un grup de monahi s-au ascuns într-o peșteră, dar au fost văzuți. Atunci Sfântul Patriciu i-a rugat să nu se teamă, a ieșit singur în fața năvălitorilor, asumându-și moartea pentru a-i proteja.

Barbarii au cerut o răscumpărare uriașă: 4000 de monede de aur – sumă imposibil de obținut. I-au închis pe călugări în peștera Sfântului Sava și au aprins la intrare bălegar în flăcări pentru a-i sufoca. Optsprezece monahi, printre care Ioan și Patriciu, și-au dat sufletele în mâinile Domnului.Cei rămași în viață au fost torturați, dar n-au trădat. În Vinerea Mare, cei ascunși în munți au revenit și au adunat trupurile fraților, îngropându-le în biserica mănăstirii.Iar năvălitorii au primit osânda divină: loviți de molimă și atacați de fiare, au pierit cu toții.Jertfa acestor monahi rămâne una dintre cele mai puternice mărturii ale iubirii până la sânge pentru Hristos.

Sfântul Nichita Mărturisitorul, Episcopul Apoloniadei

Sfântul Nichita Mărturisitorul a trăit în vremea luptelor împotriva sfintelor icoane. Episcop al Apoloniadei, el s-a dovedit un păstor dreptcredincios, înțelept în cuvânt și plin de dragoste față de oameni.

Chemat să se lepede de cinstirea icoanelor Domnului, ale Maicii Domnului și ale tuturor sfinților, Nichita a refuzat cu fermitate. Pentru statornicia lui a fost condamnat la temniță și supus unor chinuri cumplite.

Slăbit de răni și suferință, dar neclintit în credință, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, devenind icoană vie a mărturisirii în vremuri de rătăcire.

Sfintele șapte femei din Aminsos – curajul martiric al unor mame și fiice

Alexandra, Claudia, Rufrasia, Matrona, Iuliana, Eufimia și Teodosia sunt șapte femei ale căror nume strălucesc în rândul mucenicilor Bisericii. Ele au fost aduse înaintea mai-marelui cetății Aminsos pe vremea împăratului Maximian, într-o prigoană cumplită împotriva creștinilor.

Au mărturisit cu tărie credința în Hristos și au numit idolatria minciună. Pentru curajul lor au fost lovite cu toiege, dezbrăcate, mutilate, spânzurate în cârlige, sfâșiate cu unelte de fier, până ce li s-au văzut măruntaiele.

În cele din urmă, au fost aruncate într-un cuptor aprins, primind cununa muceniciei. Curajul lor rămâne un testament al puterii pe care o poate avea credința trăită până la capăt.

Sfântul Mucenic Rodian

Sfântul Rodian a primit mucenicia prin sabie pentru mărturisirea credinței în Hristos. Deși puține amănunte au rămas despre viața lui, Biserica îl cinstește ca pe un ostaș al lui Hristos, răsplătit în cer pentru curajul său.

Sfântul Achile, eparhul

Un alt mărturisitor al zilei este Sfântul Achile, eparh cu funcție înaltă, dar care a ales să nu se plece ordonilor păgâne. A fost ucis cu sabia, dovedind că nicio demnitate lumească nu valorează mai mult decât adevărul Evangheliei.

Sfântul Lolion

Sfântul Lolion a fost ucis cu pumnii, într-un mod atât de brutal încât viața i s-a sfârșit sub lovituri. Fără răzbunare și fără teamă, și-a dat sufletul pentru Hristos, lăsând o mărturie care nu poate fi ștearsă de timp.

Sfântul Emanoil

Sfântul Mucenic Emanoil a fost și el trecut în rândul mucenicilor prin tăierea cu sabia, mărturisind credința cu simplitate, dar cu o putere care a străbătut veacurile.

Sfântul Nou Mucenic Miron Criteanul

În anul 1793, în Creta, Sfântul Miron a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos într-o perioadă de prigoană a otomanilor. A fost sugrumat pentru credința sa, primind cununa muceniciei și intrând în rândul noilor mucenici, cei care au înfruntat tirania cu tărie duhovnicească.

Concluzie

Ziua de 20 martie este o catedrală vie a martiriului. De la monahii Lavrei Sfântului Sava, sugrumați de fum într-o peșteră, la Nichita Mărturisitorul, la cele șapte femei pline de curaj și până la mucenicii uciși cu sabie sau lovituri, toți mărturisesc același adevăr: credința în Hristos nu poate fi stinsă nici de foc, nici de sabie, nici de moarte.