Soborul Arhanghelului Gavriil și sfinții zilei – 26 martie

Ziua de 26 martie ne așază în față o sărbătoare de lumină: Soborul Arhanghelului Gavriil, vestitorul marilor taine ale lui Dumnezeu și cel prin care omenirea a primit vestea ce avea să schimbe pentru totdeauna istoria mântuirii. Alături de el, Biserica îi pomenește și pe cei 26 de mucenici din Goția, pe sfinții Codrat, Teodosie, Emanuil și cei 40 de însoțitori ai lor si pe Cuviosul Ștefan Mărturisitorul .

Arhanghelul Gavriil – vestitorul Veștii Celei Bune

Arhanghelul Gavriil este icoana îngerului care aduce omenirii mesajul mântuirii, solul cerului trimis în lume atunci când Dumnezeu pregătește un moment de răscruce. De la vestirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul până la clipa în care s-a arătat Fecioarei Maria, Gavriil este cel care poartă cuvântul lui Dumnezeu către oameni, cu blândețe, putere și o uimitoare curăție.

În teologia Bisericii, Gavriil este numit „îngerul milostivirii”, pentru că întotdeauna când apare în Scripturi el vine cu o veste de speranță, de reînnoire, de început. Nu întâmplător Biserica îl prăznuiește în mod deosebit în ziua de după Buna Vestire: el este cel care, cu glas netrupesc, a rostit „Bucură-te, ceea ce ești plină de har”, deschizând astfel poarta prin care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume.

Numele lui înseamnă „puterea lui Dumnezeu”, iar tradiția patristică spune că el este îngerul care veghează asupra curăției, asupra celor ce vor să trăiască o viață de sfințenie. De aceea este cinstit nu doar ca vestitor, ci și ca ocrotitor al oamenilor care caută voia lui Dumnezeu. Soborul din 26 martie ne amintește că nu suntem singuri în lupta duhovnicească: îngerii sunt trimișii cerului, cei care ne însoțesc în taina vieții și ne îndeamnă mereu spre Lumina lui Hristos.

Cei 26 de mucenici din Goția – credință mai tare decât focul

În această zi sunt pomeniți și cei 26 de mucenici din Goția, oameni simpli și puternici prin credință, care au găsit în Hristos temelia vieții și a morții lor. Pe vremea prigoanelor, când credincioșii se adunau pe ascuns, acești mucenici au ales să rămână în biserică și să se roage, în ciuda amenințărilor păgânilor.

Când prigonitorul a poruncit ca biserica să fie încuiată și arsă, ei nu s-au clătinat. Au rămas împreună, rugându-se în flăcări, primind cununa muceniciei ca pe o trecere către lumina cea veșnică. Focul nu a fost pentru ei o pedeapsă, ci un drum spre Împărăția lui Dumnezeu.

Jertfa lor este una dintre cele mai impresionante mărturii ale unității creștine: oameni de vârste diferite, unii clerici, alții mireni, părinți, copii și văduve, au ales să moară ca o singură inimă, într-o singură credință.

Sfântul Codrat, Sfântul Teodosie, Sfântul Emanuil și cei 40 de mărturisitori

Tot în această zi Biserica îi pomenește pe sfinții Codrat, Teodosie, Emanuil și cei patruzeci de însoțitori ai lor, care au uimit lumea prin curajul lor neclintit. Văzând cruzimea cu care erau chinuiți creștinii, ei nu au așteptat să fie prinși, ci s-au prezentat singuri înaintea stăpânitorului păgân, mărturisind deschis credința în Hristos.

Au fost aruncați în închisoare, strujiți, trași prin mărăcini și în cele din urmă decapitați. Dar mărturia lor nu s-a stins. Ei au arătat lumii că dragostea pentru Dumnezeu este mai puternică decât sabia, decât durerea, decât amenințarea morții. Dacă mucenicii din Goția au mărturisit credința împreună, acești 40 au dovedit că și în fața torturilor ce par imposibil de îndurat, sufletul care se sprijină pe Dumnezeu devine nebiruit.

Sfântul Ștefan Mărturisitorul – apărător neclintit al sfintelor icoane

În aceeași zi este pomenit și Sfântul Ștefan Mărturisitorul, igumenul mănăstirii Triglia din Bitinia, care a strălucit prin râvna sa pentru apărarea sfintelor icoane în vremea luptelor iconoclaste. Crescut în duhul păcii și al rugăciunii, Sfântul Ștefan a ajuns păstor al unei comunități de monahi pe care i-a învățat nu doar rânduiala mănăstirească, ci și curajul apărării adevărului.

Atunci când împăratul iconoclast a cerut tuturor să semneze actul de lepădare a icoanelor, Ștefan a fost printre cei care au refuzat categoric. A fost târât prin temnițe, biciuit, alungat din mănăstire și supus la chinuri greu de imaginat. În tot acest timp, nu a încetat să mărturisească faptul că icoanele nu sunt idoli, ci ferestre către Hristos și către sfinți.

A murit în exil, dar credința lui nu a fost zadarnică: câteva decenii mai târziu, cinstirea icoanelor a fost restabilită, iar mărturisitori ca el au devenit stâlpi ai ortodoxiei.

Concluzie

26 martie este o zi în care cerul parcă se apropie de pământ: Arhanghelul Gavriil ne aduce aminte că Dumnezeu vorbește oamenilor și îi caută, iar sfinții mucenici ai acestei zile ne arată că răspunsul omului poate fi unul plin de curaj, credință și jertfă.Este o zi în care învățăm că vestea bună a mântuirii nu s-a rostit o singură dată în Nazaret, ci răsună în fiecare viață care alege să trăiască în adevăr, în lumină și în neclintită credință.