Viața Sfântului Apostol Onisim, robul iertat de Hristos – 15 februarie

Sfântului Apostol Onisim îi este dedicată ziua de 15 februarie în calendarul creștin ortodox, fiind amintit ca ucenic credincios al Sfântului Apostol Pavel și ca mărturisitor al iubirii care transformă viața omului. Povestea lui este una dintre cele mai impresionante mărturii despre puterea iertării și despre libertatea pe care Hristos o dă celor care se întorc către El cu inimă sinceră. În aceeași zi sunt pomeniți și Sfântul Mucenic Maior, ostaș al lui Hristos până la moarte, și Cuviosul Eusebiu, nevoitor al pustiei, dar numele Sfântului Onisim rămâne în centrul acestei sărbători.

Drumul de la rob fugitive la ucenic al Sfântului Pavel

Tradiția spune că Onisim a fost rob al unui creștin cu numele Filimon, în cetatea Colose din Frigia. În urma unei greșeli față de stăpânul său, temându-se de pedeapsă, Onisim a fugit departe, ajungând la Roma. Acolo însă, fiind prins ca rob fugar, a fost întemnițat. În această perioadă a vieții sale, Dumnezeu i-a rânduit întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel, care se afla și el în lanțuri pentru mărturisirea lui Hristos.

În vremea petrecută alături de Apostol, Onisim a primit cuvântul Evangheliei, iar lumina credinței i-a schimbat sufletul. A fost botezat, iar viața lui, care până atunci fusese umbrită de teamă și ascundere, a devenit mărturie despre milostivirea lui Dumnezeu. Pavel l-a iubit ca pe un fiu născut din lanțurile sale și a scris despre el în Epistola către Filimon, cerând ca Onisim să nu mai fie primit ca rob, ci ca frate în Hristos.

Iertarea care schimbă o viață

Sfântul Apostol Pavel l-a trimis pe Onisim înapoi la Filimon, purtând în mâini scrisoarea Apostolului. Gestul a trebuit să fie plin de curaj, căci Onisim se întorcea acolo de unde fugise, riscând pedeapsa. Dar întâlnirea nu a mai fost una a stăpânului cu robul său, ci a doi oameni care aparțineau aceluiași Domn. Filimon l-a iertat, iar Onisim, după o vreme, s-a întors iarăși la Pavel, slujindu-l cu credincioșie.

Timpul a făcut ca Onisim să devină cunoscut între creștini pentru dăruirea lui. Tradiția mărturisește că a propovăduit Evanghelia în multe locuri și că a ajuns episcop în diferite cetăți, printre care Gaza și apoi Efes, unde a păstorit după Sfântul Timotei.

Mărturisirea credinței până la moarte

În vremea împăratului Traian, Onisim a fost prins și cercetat pentru credința sa. A fost închis timp de optsprezece zile, după care eparhul Tertul i-a cerut să renunțe la Hristos. El a mărturisit cu tărie numele Domnului și din această pricină a primit moarte mucenicească prin lovire cu pietre și tăierea capului, în jurul anului 109. Trupul său a fost luat de o femeie evlavioasă și așezat cu cinste într-un sicriu de argint, ca mărturie a credinței lui până la sfârșit.

Sfântul Mucenic Maior

În aceeași zi este pomenit și Sfântul Mucenic Maior, care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian. El era ostaș într-o ceată militară și, fiind pârât că este creștin, a fost judecat și supus unor bătăi cumplite timp de șapte zile, fiind lovit de rând pe rând de treizeci și șase de soldați. Sângele lui a curs pe pământ ca o mărturie despre credința sa neclintită. Astfel și-a sfârșit viața pământească, trecând în rândurile ostașilor cerești ai Împăratului Hristos.

Cuviosul Eusebiu

Tot în 15 februarie este pomenit și Cuviosul Eusebiu, despre care tradiția păstrează puține date biografice, însă amintește nevoințele sale neobișnuite. Încă din tinerețe a intrat în viața monahală, iar mai târziu s-a retras pe un vârf de munte, unde și-a făcut o mică locuință de pietre, viețuind sub cerul liber. Se hrănea cu năut, bob înmuiat și uneori cu smochine uscate, iar în toate cele șapte săptămâni ale Postului Mare se spune că se hrănea doar cu cincisprezece smochine. A trăit peste nouăzeci de ani, trecând la Domnul după o viață de nevoință și rugăciune.

Concluzie

Pomenirea din 15 februarie ne aduce înainte un exemplu de mare putere lăuntrică: Sfântul Apostol Onisim, care a cunoscut greșeala, frica, pocăința, iertarea și, în cele din urmă, libertatea în Hristos. Împreună cu el, se așază luminat în calendar și mărturisirea Sfântului Mucenic Maior și rugăciunea aspră a Cuviosului Eusebiu. Viețile lor ne arată că orice om poate fi ridicat de Dumnezeu, iar inima curățită prin pocăință devine loc al libertății adevărate.