Viața Sfântului Haralambie și pomenirea celorlalți Sfinți ai zilei – 10 februarie

Sfântului Haralambie îi este dedicată cu mare cinste ziua de 10 februarie în rânduiala Bisericii Ortodoxe. El este cunoscut ca unul dintre cei mai mari sfinți mucenici ai primelor veacuri, un ierarh înțelept și plin de curaj, care a mărturisit pe Hristos într-o vreme grea, în anul 202, sub împăratul păgân Septimiu Sever. Înaintat în vârstă, ajuns la 113 ani, Sfântul Haralambie uimea pe toți nu doar prin nevoințele sale, ci și prin puterea credinței sale, care rămânea neclintită chiar și în mijlocul celor mai aspre torturi.

Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie

Sfântul Haralambie a fost episcop al cetății Magnesia din Asia Mică, păstorind cu dragoste poporul și întărindu-l în credință. Propovăduirea sa a adus la Hristos numeroși oameni, iar vestea despre minunile și cuvintele sale a ajuns până la urechile dregătorilor păgâni. Ighemonul Lucian și comandantul Luchie au pornit împotriva lui, l-au prins și l-au adus la judecată cerându-i să aducă jertfă idolilor.

Sfântul a mărturisit cu tărie Numele Domnului, fără teamă, iar păgânii, rușinați de curajul unui om atât de bătrân, au poruncit să fie supus chinurilor. Carnea i-a fost ruptă cu cârlige de fier și trupul i-a fost jupuit, însă el nu s-a tânguit, ci i-a uimit pe toți printr-o răbdare mai presus de fire. Între torturi, el le-a spus celor ce îl chinuiau: «Vă mulțumesc, fraților, că-mi reînnoiți sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!»

Mulți soldați au fost zguduiți de măreția acestui răspuns. Doi dintre ei, Porfirie și Vaptos, văzând nădejdea sfântului în Hristos, L-au mărturisit și ei pe Dumnezeu și au fost omorâți cu sabia. Trei femei, martore ale celor petrecute, L-au slăvit pe Hristos și au primit și ele moarte martirică.

Luchie, orbit de mânie, a pus mâna pe uneltele de tortură, dar deodată mâinile i-au căzut și au rămas lipite de trupul mucenicului. Apoi l-a scuipat pe sfânt, dar gura i s-a întors la ceafă. Cuprins de groază, Luchie a căzut la picioarele mucenicului și i-a cerut iertare. Sfântul s-a rugat pentru el, iar Dumnezeu l-a vindecat. Același lucru s-a petrecut și cu împăratul, care, dorind să-l umilească pe sfânt, a fost doborât de un cutremur năpraznic, ridicat în aer și scăpat abia după rugăciunea mucenicului.

Drumul pătimirilor a continuat, iar împăratul l-a trimis la Antiohia, legându-i barba în jurul gâtului și târându-l pe cale. Torturile au devenit și mai grele, arzându-l cu foc, înfingând piroane în trup, zdrobindu-i fața cu pietre, dar Dumnezeu îl întărea fără încetare. Prin rugăciunile lui, mulți îndrăciți se vindecau, bolnavii se ridicau din suferință, iar un tânăr a fost adus din moarte la viață.

Fiica împăratului, Galinia, văzând puterea credinței lui, a sfărâmat idolii din templu și a mărturisit pe Hristos. În cele din urmă, sfântul a fost osândit la tăierea capului, însă înainte ca sabia să se atingă de trupul lui, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Rugăciunea lui din urmă a fost pentru cei care vor cinsti locul unde vor fi așezate moaștele sale, însărcinând cerul să păzească acel pământ de foamete, boli și necredință.

Trupul său a fost pus cu cinste de Galinia, iar până astăzi credincioșii îl cinstesc ca mare ocrotitor împotriva bolilor, epidemiilor și suferințelor trupești.

Sfintele Mucenițe Enata și Valentina și Mucenicul Pavel

Tot în această zi sunt pomenite sfintele mucenițe Enata și Valentina, două fecioare statornice, care au mărturisit credința în Hristos în fața ighemonului Firmilian. Enata, fiind întrebată dacă se leapădă de credință, a mărturisit că Hristos este adevăratul Dumnezeu, iar chinuitorii au supus-o la torturi crude. Valentina, văzând neomenia celor ce stăpâneau momentul, a lovit jertfelnicul idolilor și a fost și ea supusă chinurilor. La sfârșit, amândouă au fost arse în foc.

Mucenicul Pavel, adus mai târziu înaintea dregătorului, a suferit și el multe pătimiri, rămânând neclintit în Hristos. A fost tăiat cu sabia, mulțumind lui Dumnezeu și rugându-se pentru credincioși.

Sfântul Anastasie, Arhiepiscop al Constantinopolului

Sărbătorit tot astăzi, Sfântul Anastasie a fost episcop înțelept și apărător al dreptei credințe în Constantinopol. Într-o vreme în care Biserica era încercată de tulburări teologice, el a păstorit cu echilibru, lăsând pildă de statornicie și blândețe.

Preacuviosul Părinte Zenon

Cunoscut pentru viața sa sihăstrească, Cuviosul Zenon din Cezareea Capadociei a lăsat viața ostășească pentru a se retrage într-o peșteră lângă Antiohia. Dormea pe fân, nu folosea nici lumină, nici masă, nici așternut, hrănindu-se simplu cu pâine și apă. Prin rugăciune a fost izbăvit de năvălirile ucigașe ale isaurilor, până când, după ani de aspră nevoință, s-a mutat la Domnul.

Icoana Maicii Domnului din Areovind

Tot pe 10 februarie se cinstește și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu numită cea din Areovind, ocrotitoare a celor care o cinstesc cu credință și nădejde în milostivirea Maicii Domnului.

Concluzie

Ziua de 10 februarie ne amintește, mai ales prin mărturia Sfântului Haralambie, că puterea credinței nu este în trup, ci în dragostea față de Hristos. Ceilalți sfinți pomeniți astăzi – mucenici, ierarhi și sihaștri – ne arată că urmarea lui Dumnezeu are multe chipuri, dar un singur adevăr: credința nu se negociază.