Viața Sfântului Nichifor și pomenirea celorlalți Sfinți ai zilei – 9 februarie

Sfântului Nichifor îi este închinată ziua de 9 februarie în calendarul ortodox, fiind cinstit ca mucenic al iubirii creștine, un om care a ales moartea pentru a păstra porunca iertării, arătând că dragostea lui Hristos este mai puternică decât ura omenească. El a trăit în timpul împăraților Valerian și Galien, într-o epocă în care credința creștină era aspru persecutată, iar pentru mărturisirea numelui lui Hristos mulți au plătit cu sângele lor.

Sfântul Mucenic Nichifor

Sfântul Nichifor era un om simplu, fără ranguri și fără poziție înaltă în societate. Avea însă o comoară mai mare decât bogățiile lumii: o inimă curată și o prietenie de demult cu un preot al Bisericii, pe nume Sapriciu. Prietenia lor era cândva puternică, dar, cum se întâmplă adesea printre oameni, vrăjmașul a semănat între ei neînțelegere și ură. Sapriciu, din pricina unei ispite, s-a ridicat împotriva lui Nichifor și a început a-l disprețui fără motiv drept.

Când au început prigoanele împotriva creștinilor, Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor și supus la torturi pentru credința sa. În ciuda rănii vechi, Sfântul Nichifor nu a putut privi nepăsător suferința aproapelui său și a trimis rugăminți, mijlocitori și cuvinte calde, cerând iertarea și împăcarea. Dar Sapriciu, deși purta numele lui Hristos pe buze, nu a putut deschide inima spre iertare.

Când a sosit clipa ca Sapriciu să fie scos din temniță pentru a fi dus la tăiere, Nichifor a alergat înaintea lui și a căzut la picioarele lui, rugându-l din nou să-l ierte și să nu plece din viață purtând ură. A amintit porunca limpede a Mântuitorului: că nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu dacă nu iubește pe fratele său.

Dar Sapriciu, orbit de mândrie, a respins și această ultimă încercare. Și atunci s-a petrecut un lucru cutremurător: cel ce fusese până atunci gata să moară pentru Hristos, slăbind în suflet, s-a lepădat de credință și a spus că va aduce jertfă idolilor. Căzuse din har, pentru că iubirea se stinsese în inima lui.

Văzând aceasta, Sfântul Nichifor, plin de durere, dar și de hotărâre sfântă, s-a dat pe sine în mâinile călăilor, mărturisind pe Hristos cu glas tare. În locul lui Sapriciu, el a primit tăierea capului, devenind mucenic pentru porunca iubirii, pentru datoria iertării și pentru adevărul Evangheliei. Astfel, Sfântul Nichifor a primit cununa muceniciei, arătând că dragostea nu cade niciodată.

Cuviosul Roman Cilicianul

În aceeași zi este pomenit și Cuviosul Roman, numit Cilicianul, căci era de neam din cetatea Rosos din Cilicia. El s-a retras în Antiohia, unde și-a ridicat o mică chilie în afara zidurilor cetății, trăind în liniște, post și rugăciune. Viața lui era aspră: nu folosea foc pentru încălzire, nici lumină de lumânare în timpul nopții, ci se mulțumea cu pâine și sare, iar ca băutură doar apă de izvor. Purta haină din păr de capră, iar părul său ajungea până la picioare, semn al dorinței sale de a rămâne străin de desfătările lumii.

Domnul i-a dăruit darul vindecărilor și mulți bolnavi și femei fără copii primeau tămăduire prin rugăciunea lui. Astfel, cuviosul a ajutat pe mulți să guste din milostivirea lui Dumnezeu și să sporească în credință. După o viață de nevoințe, s-a mutat în pace către Domnul.

Sfinții Marcel, Filagriu și Pangratiu – Episcopi și ucenici ai Sfântului Apostol Petru

Tot în această zi, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Marcel, Filagriu și Pangratiu, toți trei episcopi ai Bisericii și ucenici ai Sfântului Apostol Petru. Istoriile lor, deși diferite ca loc și timp, se unesc într-o singură mărturie: au păstrat neclintită credința propovăduită de însuși Mântuitorul prin Apostolul Său.

Marcel, din Antiohia, a mers la Ierusalim încă din vremea în care Hristos era pe pământ, dorind să-L vadă și să asculte cuvintele Lui. Mai târziu a fost hirotonit episcop al Siciliei, unde a întors pe mulți de la idolatrie. Filagriu a devenit episcop al Ciprului și s-a nevoit în răspândirea credinței, suferind chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. Pangratiu, făcându-se cunoscut Sfântului Apostol Petru, a fost hirotonit episcop al Tavromeniei și a fost ucis pe ascuns de elini pentru predica sa.

Trei vieți, trei cetăți, o credință.

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Damaschin

Astăzi este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Petru Damaschin, care a mărturisit credința cu statornicie și și-a dat viața sub tăișul sabiei. Despre el sinaxarul păstrează puține cuvinte, dar chipul său se alătură șirului celor care au ales adevărul în locul compromisului și viața veșnică în locul celei trecătoare.

Concluzie

Ziua de 9 februarie ne amintește că dragostea creștină nu este teorie, ci viață. Sfântul Nichifor arată că iertarea este mai înaltă decât mândria, iar ceilalți sfinți pomeniți astăzi ne învață că slujirea lui Hristos are multe chipuri: mucenicie, nevoință, pastorație și statornicie.