Viața Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului, și pomenirea celorlalți Sfinți ai zilei – 7 februarie

Pomenirea Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului, este cinstită în fiecare an la data de 7 februarie, el fiind unul dintre marii tămăduitori și făcători de minuni ai Bisericii Ortodoxe. Viața lui, petrecută în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, rămâne o mărturie vie despre cât de puternic poate lucra harul lui Dumnezeu într-un om care se smerește, se roagă și dăruiește din puținul său fără să aștepte vreo răsplată.

Viața Sfântului Partenie

Sfântul Partenie era fiul lui Hristofor, diacon al Bisericii din Melitopole. Nu a avut parte de multă învățătură în tinerețe, însă Dumnezeu i-a scolnit inima spre fapte bune și l-a făcut iubitor de săraci. Se îndeletnicea uneori cu pescuitul, iar din peștii prinși nu se grăbea să facă câștig, ci dăruia tuturor celor care aveau nevoie, fără să țină socoteală. De mic, oamenii au văzut în el o purtare deosebită, un fel de a fi care lăsa să se întrevadă lucrarea harului. Virtutea lui tainică era atât de puternică încât dobândise darul de a alunga demonii și de a tămădui bolile. Mulți veneau la el pentru izbăvire, iar Dumnezeu lucra prin el vindecări greu de explicat.

Văzând râvna lui, episcopul Filip al Melitopolei l-a învățat să citească și l-a hirotonit preot. Mai târziu, mitropolitul Ahile al Cizicului l-a ridicat la treapta de episcop al Lampsacului, unde a păstorit cu multă înțelepciune. Credința lui era atât de puternică încât, prin rugăciune, oprea demoni, liniștea nebuni și ridica de pe patul durerii pe cei doborâți de suferințe grele. A săvârșit nenumărate minuni, iar Dumnezeu i-a descoperit multe dintre cele viitoare. Când și-a sfârșit alergarea pământească, s-a mutat către Domnul ca un păstor adevărat, răsplătit pentru iubirea sa față de oameni.

Cuviosul Luca din Elada

Tot în această zi este pomenit și Cuviosul Luca, originar din părinți evlavioși ai insulei Egina. Neputând îndura năvălirile agarenilor, aceștia s-au așezat în Elada, unde s-a născut copilul ales al lui Dumnezeu. Încă din copilărie, Luca s-a arătat neobișnuit de înfrânat, oprindu-se nu doar de la carne, ci și de la brânză sau ouă, hrănindu-se cu pâine de orz, legume și apă. Răbdarea lui era atât de mare, încât nu se bucura decât atunci când le putea oferi haina proprie celor goi sau hrana celor flămânzi. Adesea se întorcea acasă fără straie, pentru că le dăruia celor nevoiași fără ezitare.

Era vădit că harul lui Dumnezeu lucra în el, căci în timpul rugăciunilor sale picioarele i se ridicau de la pământ, iar trupul său se înălța ușor, ca și cum sufletul îi trăgea ființa întreagă spre cer. Mai târziu, îmbrățișând viața monahală, a străbătut așezările de lângă mare aducând vindecare, pace și îndrumare duhovnicească. Minunile sale au întors pe mulți către credință. Apoi, retrăgându-se în muntele Stir, a rămas acolo șapte ani, iar în clipa sfârșitului său, i-a înștiințat pe toți cu liniște și cu fața luminoasă că merge către Domnul.

Sfinții o mie și trei slujitori mucenici și cei patru demnitari din Nicomidia

Amintirea acestei zile păstrează și jertfa cutremurătoare a peste o mie de slujitori, împreună cu patru demnitari care au primit sfârșit mucenicesc în Nicomidia. Acești bărbați erau slujitorii celor patru dregători ce îl prinseseră pe Sfântul Petru, episcopul Alexandriei, pe care l-au decapitat din porunca împăratului. Dar, după moartea episcopului, inimile lor s-au luminat de har, iar cei patru conducători, împreună cu toată casa lor, au crezut în Hristos și au primit cununa muceniciei. Slujitorii lor, văzând mărturia credinței, au mers împreună cu soțiile, copiii și pruncii lor înaintea împăratului Dioclețian și, nevrând să se lepede de Mântuitorul, au fost tăiați cu sabia. Toți și-au dat viața pentru Împărăția cea veșnică.

Sfântul Serapion, Episcopul Tmuisului din Egipt

Sfântul Serapion a fost un om învățat, cu o cultură impresionantă, un retor respectat înainte de a deveni monah. A părăsit însă slava lumii și s-a făcut ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, purtând cu cinste sarcina de stareț și, apoi, pe cea de episcop. A fost un apărător puternic al credinței, apropiat și colaborator al Sfântului Atanasie cel Mare, pe care l-a sprijinit în lupta împotriva arienilor. A suferit exil și greutăți pentru Biserică și s-a săvârșit cu pace în jurul anului 356.

Ceilalți Sfinți pomeniți astăzi

În aceeași zi, Biserica îi pomenește și pe cei șase mucenici din Frigia, care s-au săvârșit prin foc, pe Cuviosul Aprion, episcop al Ciprului, pe Cuviosul Petru, nevoitor în Monovata, precum și pe Sfântul Teopempt și pe cei împreună cu el, toți mărturisitori statornici ai credinței în Hristos.

Concluzie

Sfântul Partenie al Lampsacului și ceilalți sfinți pomeniți pe 7 februarie ne arată că Dumnezeu lucrează în multe feluri în viața oamenilor. Unii au primit darul vindecării, alții pe cel al milosteniei sau al profeției, iar alții s-au învrednicit de mucenicie pentru Adevăr. Puterea lor nu a venit din cuvinte meșteșugite, ci din iubire, din smerenie și dintr-o încredere totală în Hristos.

În mijlocul încercărilor, prin boli, lipsuri sau greutăți, ei ne cheamă să ne adăpostim în rugăciune și să nu uităm că viața fiecărui om poate deveni locul unei minuni atunci când este trăită în lumina lui Dumnezeu.

Cu rugăciunile Sfântului Partenie, tămăduitorul și făcătorul de minuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.