Viața și mărturisirea Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și Apfia și pomenirea celorlalți sfinți ai zilei – 19 februarie

Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și Apfia le este închinată ziua de 19 februarie în calendarul creștin ortodox, ei fiind pomeniți ca mărturisitori neclintiți ai credinței în vreme de prigoană și întuneric duhovnicesc. Prezența lor în rândul sfinților amintește credincioșilor că Evanghelia nu s-a răspândit doar prin mari predicatori, ci și prin oameni care au împletit slujirea lui Hristos cu viața de zi cu zi, rămânând fideli adevărului chiar în mijlocul persecuțiilor.

Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia – mărturisitori ai credinței în Colose

Arhip, Filimon și Apfia au trăit în timpul împăratului Nero, perioadă în care creștinii erau urmăriți, chinuiți și adesea uciși pentru refuzul de a se închina idolilor. Cei trei au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel și făceau parte din comunitatea creștină din Colose, cetate a Frigiei, unde credința se întărea prin iubirea și statornicia lor.

Tradiția spune că în ziua unei mari sărbători păgâne închinate zeiței Artemida, orașul era cuprins de petreceri idolatre. În timp ce mulțimea aducea jertfe zeilor, cei trei ucenici săvârșeau în biserică slujba de laudă adusă lui Hristos. În auzul celor care slujeau idolilor, vestea a stârnit furie și o ceată de păgâni a pătruns în biserică. Mulți credincioși au reușit să fugă, însă Arhip, Filimon și Apfia au rămas, nevoind să-și părăsească mărturisirea.

Aduși înaintea ighemonului Androclis, Sfinții Apostoli au fost întrebați dacă acceptă să jertfească idolului Min. Arhip a refuzat fără teamă, mărturisind că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat. Pentru această mărturisire, a fost îngropat până la brâu în pământ și ucis cu pietre. Și Filimon, și soția sa, Apfia, au fost supuși unor chinuri cumplite, dar n-au renunțat la credință, primind cununa muceniciei.

Ei rămân pentru creștini un exemplu al modului în care familia poate deveni loc de mărturisire, iar casa, Biserică vie în care Hristos locuiește.

Grupul mucenicilor Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota

Tot pe 19 februarie, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota. Ei au fost aduși în fața ighemonului și îndemnați să se lepede de Hristos. Pentru că au rămas neclintiți, au fost supuși la multe chinuri, bătuți, târâți prin locuri pline de spini și pietre, iar în cele din urmă au fost omorâți cu sabia.

Acești mucenici sunt chipuri ale curajului, ale credincioșiei până la capăt și ale dragostei care nu se teme nici de moarte, amintind cuvintele Mântuitorului: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă.”

Sfântul Cuvios Ravula – povățuitor al pustiei

Un alt nume de seamă al zilei este Sfântul Cuvios Ravula, originar din cetatea Samosata. Încă din tinerețe a primit învățătură aleasă și s-a dovedit iubitor de viață curată. Retras prin munți și peșteri, Ravula a duc o viață de aspră nevoință, asemenea Sfântului Ilie și Sfântului Ioan Botezătorul.

Cu binecuvântarea împăratului Zenon și a episcopului Beritului, a întemeiat o mănăstire într-o zonă puternic influențată de credințele păgâne. Prin răbdare, cuvânt și pilda vieții sale, Ravula a întors pe mulți la Hristos, luminând locuri în care numele Domnului era prigonit.

Mai târziu, în timpul împăratului Anastasie, a ridicat o nouă mănăstire în Bizanț, numită Ravula, și a continuat să clădească și alte așezăminte de rugăciune.

Viața lui a fost una de blândețe, milostenie și neadormită dragoste pentru suflete. Știa Scriptura atât de bine, încât găsea în ea arme pentru a respinge ispitele diavolului. La vârsta de 80 de ani, a auzit chemarea Domnului: „Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, apoi s-a mutat la cele veșnice.

Sfinții Mărturisitori Eugeniu și Macarie

În vremea împăratului Iulian Apostatul, creștinii erau siliți să ia parte la jertfe păgâne. Eugeniu și Macarie au refuzat, mustrând fără teamă pe împărat. Pentru aceasta, au fost spânzurați cu capul în jos și afumați cu fum puternic și vătămător, apoi întinși pe un grătar încins.

Neputând fi înfrânți în credință, au fost trimiși în surghiun în Mauritania. Acolo, s-au rugat într-o peșteră în care locuia un balaur ucigaș. Prin rugăciunea lor, Dumnezeu a trimis un fulger și fiara a pierit. După treizeci de zile de nevoință și ajunare, au cerut Domnului dezlegare și au trecut la viața veșnică.

Sfântul Cuvios Conon – slujitor la Iordan

Sfântul Cuvios Conon a slujit botezând pe cei care veneau la apele Iordanului. Pentru că se rușina să ungă cu mir femeile, s-a gândit să părăsească ascultarea sa, dar Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat și l-a întărit. Mai târziu a ajuns la desăvârșire duhovnicească și s-a mutat în pace către Domnul.

Sfânta Muceniță Filoteia din Atena

Sfânta Filoteia s-a născut la Atena în anul 1522. Rămasă văduvă, a ctitorit mănăstiri și a scăpat din robie mulți creștini aflați sub asuprirea otomană. A fost bătută pentru mărturisirea ei și, după noi chinuri, s-a mutat la Domnul în 1589. Moaștele ei se află în catedrala din Atena.

Concluzie

Ziua de 19 februarie aduce înaintea creștinilor icoane vii ale credinței neclintite: apostoli, mucenici, cuvioși și mărturisitori care au apărat adevărul lui Hristos în orice împrejurare. Exemplul lor rămâne un îndemn la statornicie, curaj și dragoste pentru Dumnezeu, oriunde și oricând.