Viețile Sfântului Sabin Egipteanul și ale celorlalți sfinți ai zilei – 16 martie

Sfântului Sabin Egipteanul îi este închinată această zi de 16 martie, alături de ceilalți sfinți ai zilei: Sfântul Papa, mărturisitor neînfricat, Sfântul Iulian din Cilicia, tânăr mucenic statornic în credință, Sfântul Ioan din Mănăstirea Rufianelor, Sfântul Roman din Parion, cei zece mucenici din Fenicia, Sfântul Alexandru, papă al Romei, și Cuviosul Aninas, mare făcător de minuni. Fiecare dintre ei luminează această zi prin curaj, prin răbdare și prin sfințenia vieții lor.

Sfântul Sabin Egipteanul

Sfântul Sabin Egipteanul este figura centrală a acestei zile, un om de neam bun și de mare respect între creștinii din Ermuopole. În vremea prigoanei lui Dioclețian, a părăsit cetatea împreună cu alți credincioși și s-a ascuns într-o căsuță smerită. Era căutat cu înverșunare, pentru că era cunoscut ca un sprijin puternic al comunității creștine.

În cele din urmă, a fost trădat și prins. Aduși înaintea dregătorului Arian, Sabin a mărturisit cu tărie credința în Hristos. A fost spânzurat și strujit fără milă, până când bucăți din carnea lui cădeau la pământ. A fost ars cu făclii și, în final, legat de o piatră și aruncat în râul Scamandru. Astfel și-a pecetluit credința cu sânge, primind cununa muceniciei.

Sfântul Mucenic Papa

Sfântul Papa este un alt martor puternic al zilei. Văzând cum lumea era cuprinsă de întunericul idolatriei, nu a tăcut. S-a înfățișat în fața conducătorului locului și l-a rușinat cu îndrăzneala lui întru Hristos. A fost bătut crunt cu toiege, lovit peste trup și peste față, și a suferit nenumărate chinuri pentru mărturisirea sa. Și-a dat duhul în credință, iar credincioșii din Licaonia au ridicat cu cinste sfintele lui moaște, prin care s-au făcut multe bucurii și vindecări.

Sfântul Mucenic Iulian din Cilicia

Sfântul Iulian, tânăr de doar optsprezece ani, era fiu de demnitar, dar crescut în credința creștină de către mama sa. Când a fost prins pentru credința lui, a refuzat să jertfească idolilor. A fost bătut cu cruzime și aruncat în închisoare, dar în inima lui răsuna neîncetat sfatul mamei: să nu se lepede de Hristos.

Întrebat din nou, a declarat cu fermitate că preferă moartea decât să-și piardă credința. A fost aruncat într-un sac cu nisip și șerpi veninoși și apoi lăsat în mare. Așa a primit cununa muceniciei, ca un tânăr biruitor al credinței.

Sfântul Ioan din Mănăstirea Rufianelor

Sfântul Ioan a petrecut viață de sfințenie și rugăciune în Mănăstirea Rufianelor. Nu a murit ca mucenic, ci în pace, după o viață dăruită lui Dumnezeu. Cu blândețea, smerenia și curăția lui, i-a întărit pe toți cei care îl cunoșteau.

Sfântul Mucenic Roman din Parion

Sfântul Roman a mărturisit fără teamă credința în Hristos în cetatea Parion. A înfruntat amenințările și chinurile prigonitorilor și a primit sfârșitul prin sabie, rămânând statornic până la capăt.

Cei zece mucenici din Fenicia

Tot în această zi sunt pomeniți zece mucenici din Fenicia, care au primit moarte prin sabie. Numele lor nu sunt păstrate în sinaxar, însă Biserica îi cinstește ca o ceată unită în dragostea pentru Hristos, oameni care au preferat moartea decât lepădarea de credință.

Sfântul Alexandru, papă al Romei

Sfântul Alexandru, episcop al Romei timp de zece ani, a păstorit cu înțelepciune și înflăcărare. A fost ars de viu în anul 119, din ordinul împăratului Hadrian. Jertfa lui arată dragostea puternică pentru Hristos și pentru Biserică.

Cuviosul Aninas, făcătorul de minuni

Cuviosul Aninas este unul dintre marii pustnici ai pustiei Eufratului. Rămas orfan la cincisprezece ani, a îmbrățișat viața monahală în sărăcie deplină și rugăciune. Trăia în post aspru alături de duhovnicul său Maiuma, mâncând uneori o dată la patruzeci de zile.

După plecarea învățătorului său, Aninas a rămas în pustie. A primit harul de a îmblânzi fiarele sălbatice—doi lei îl însoțeau pretutindeni. A săvârșit nenumărate minuni: a vindecat bolnavi, a scos apă din piatră, a umplut miraculos bazinul secat, a îmblânzit un barbar care voia să murdărească o femeie neputincioasă, și chiar a trimis scrisori printr-un leu unui stâlpnic rătăcit.

A trăit până la vârsta de 110 ani, în deplină smerenie și rugăciune, iar moartea i-a fost pașnică, după ce a rânduit pe cel ce avea să-l urmeze la conducerea obștii.

Concluzie

Ziua de 16 martie ne pune înainte oameni care au ars ca făclii în întunericul lumii: mucenici care au înfruntat chinuri cumplite și cuvioși care au biruit prin rugăciune și smerenie. Prin jertfa lor, Sfântul Sabin, Sfântul Papa, Sfântul Iulian, Sfântul Alexandru, cei zece mucenici și Cuviosul Aninas ne arată că adevărata biruință nu este în puterea trupului, ci în statornicia credinței și în nădejdea în Hristos.