13 iunie în calendarul ortodox: Sf. Muceniță Achilina și Sf. Ierarh Trifilie al Ciprului
Distribuiți
Când deschidem fila de 13 iunie în calendarul ortodox, descoperim un tablou spiritual de un contrast fascinant și de o frumusețe copleșitoare. Biserica ne cheamă astăzi să cinstim două personalități complet diferite ca vârstă, educație și parcurs de viață, dar care s-au întâlnit în același punct al iubirii absolute pentru Hristos.
Pe de o parte, o avem pe Sfânta Muceniță Achilina, o copilă de doar 12 ani a cărei înțelepciune și al cărei curaj au umilit un guvernator roman și au sfidat cele mai crunte torturi. Pe de altă parte, îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Trifilie, Episcopul Lefcosiei (Nicosia) din Cipru, un avocat genial, un intelectual rafinat și un ierarh care a trebuit să învețe smerenia de la un păstor simplu de oi.
Pentru toți cei care caută profunzimea și semnificația zilei de 13 iunie în calendarul ortodox, acest articol vă oferă o călătorie în inima primelor secole creștine. Vom afla cum o fetiță a devenit învățător pentru tinerii din cetatea ei și cum un teolog strălucit a fost mustrat pentru că a încercat să „înfrumusețeze” cuvintele Evangheliei.
Sfânta Muceniță Achilina: Copila care a uimit un imperiu
Povestea Sfintei Achilina ne poartă în anul 293 d.Hr., în cetatea antică Byblos (cunoscută în greacă drept Byblos, iar astăzi Jbeil, în Liban), în timpul cruntei persecuții declanșate de împăratul roman Dioclețian.
O educație aleasă și o misiune prematură
Achilina s-a născut într-o familie nobilă și bogată; tatăl ei, Eutolmie, era un creștin devotat. Ea a fost botezată încă din pruncie de episcopul cetății, Eutalie. Rămasă orfană de tată, a fost crescută de mama ei în frica lui Dumnezeu. Deși era doar o fetiță, Achilina avea o inteligență și o maturitate care îi depășeau cu mult vârsta biologică.
La doar 12 ani, ea nu se juca precum ceilalți copii, ci își petrecea timpul explicându-le tovarășilor ei de joacă (mulți dintre ei provenind din familii păgâne) cine este adevăratul Dumnezeu. Argumentele ei erau atât de logice și de pline de har, încât mulți tineri au început să renunțe la credința în idoli. Această activitate a atras repede atenția autorităților. Un păgân zelos a denunțat-o pe mica Achilina guvernatorului Volusian, acuzând-o că distruge religia strămoșească a imperiului.
Arestarea și interogatoriul lui Volusian
Adusă în fața tribunalului roman, copila de 12 ani a stat neclintită în fața guvernatorului Volusian. Acesta, privindu-i frumusețea și tinerețea, a încercat inițial să o convingă cu blândețe, promițându-i daruri și explicându-i că este prea tânără pentru a-și arunca viața.
Răspunsul Achilinei a fost o demonstrație de teologie curată: „Nu îmi plânge tu mie de milă pentru tinerețea mea, Volusian. Dumnezeul meu îmi dă putere să îndur orice. Adevărata moarte este să te închini unor bucăți de piatră și de lemn. Pentru mine, a muri pentru Hristos este viață veșnică!”
Torturi diabolice și vindecarea îngerească
Furia guvernatorului a explodat. A ordonat ca fetița să fie bătută cu bicele cu plumb. Achilina a suportat loviturile fără a scoate un strigăt de durere, rugându-se neîncetat. Văzând că nu o poate înfrânge, Volusian a recurs la o tortură înfiorătoare: a ordonat ca niște sulițe lungi de fier (sau țepușe) să fie înroșite în foc și apoi să îi fie introduse prin urechi, direct spre creier.
Din cauza durerii și a rănilor masive, Achilina a căzut inconștientă. Crezând-o moartă, guvernatorul a ordonat ca trupul ei să fie aruncat la groapa de gunoi a cetății, în afara zidurilor, pentru a fi devorat de câini.
Însă, la miezul nopții, o lumină a coborât din cer. Un înger al Domnului s-a apropiat de ea, a atins-o și i-a spus: „Scoală-te, fii sănătoasă și mergi de-l înfruntă pe Volusian!”. Achilina s-a ridicat complet nevătămată, rănile ei dispărând miraculos.
Sfârșitul glorios
Plină de bucurie, Achilina a mers direct la palatul guvernatorului. Porțile i s-au deschis singure, iar ea a intrat direct în dormitorul lui Volusian, care dormea. Când acesta s-a trezit și a văzut-o în fața sa, sănătoasă și luminoasă, a crezut că vede o stafie. A chemat gărzile cu teroare.
A doua zi dimineață, orbit de frică și de ură, și înțelegând că nicio tortură nu o poate ucide, a ordonat să i se taie capul. Înainte de a primi lovitura sabiei, Achilina s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I. Tradiția consemnează că, în momentul decapitării (pe 13 iunie), din rănile ei nu a curs sânge, ci lapte, un semn divin al curăției și al vârstei ei inocente.
Sfântul Ierarh Trifilie: Episcopul erudit al Ciprului
Lăsând povestea copilei din Liban, ziua de 13 iunie în calendarul ortodox ne poartă peste Marea Mediterană, în insula Cipru, unde îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Trifilie.
Avocatul care a ales Evanghelia
Spre deosebire de Achilina, Trifilie era un om adult, format la cele mai înalte standarde intelectuale ale timpului său. El a studiat în Berytus (astăzi Beirut, Liban), oraș care în Antichitate găzduia cea mai faimoasă Școală de Drept din Imperiul Roman. Era un avocat strălucit, un orator desăvârșit și un om cu o erudiție uriașă.
Cu toate acestea, toată știința lumii nu i-a adus pacea sufletească. Atras de sfințenia creștinilor, el a lăsat la o parte cariera juridică strălucitoare și a decis să devină ucenicul unui om complet opus lui din punct de vedere educațional: Sfântul Spiridon al Trimitundei. Spiridon era un simplu păstor de oi, fără școli înalte, dar plin de Harul Sfântului Duh și făcător de minuni.
Trifilie a învățat de la Spiridon nu dreptul roman, ci blândețea, asceza și iubirea de Dumnezeu. Datorită calităților sale intelectuale puse acum în slujba Bisericii, Trifilie a fost hirotonit Episcop al cetății Lefcosia (astăzi Nicosia, capitala Ciprului).
Lecția de smerenie primită de la Sfântul Spiridon
Există un episod celebru în viața lui Trifilie, consemnat de istoricii bisericești, care arată lupta sa cu mândria intelectuală.
Într-o zi, la o slujbă la care participa și părintele său duhovnicesc, Sfântul Spiridon, episcopul Trifilie a fost rugat să predice. El a ales să vorbească despre vindecarea slăbănogului și a vrut să citeze cuvintele Mântuitorului: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, însă, pentru că i se părea că termenul grecesc pentru „pat” folosit în Evanghelie (krabbatos - care înseamnă pat simplu, pătuc de sărac) este prea banal pentru o predică elevată, l-a înlocuit cu un sinonim aristocratic (skimpous - care desemna un pat luxos, o canapea).
Auzind aceasta, Sfântul Spiridon, simplul păstor, s-a ridicat imediat în picioare în mijlocul bisericii, l-a privit aspru pe Trifilie și i-a spus în fața tuturor: „Oare ești tu mai bun decât Cel Care a zis krabbatos (pat), de te rușinezi de cuvintele Lui?”. După care Spiridon a ieșit din biserică.
Această mustrare aspră a fost medicamentul perfect pentru Trifilie. El a înțeles că frumusețea Evangheliei stă în simplitatea ei, nu în aerele academice. A plâns cu amar, a cerut iertare și din acel moment a devenit un model de smerenie absolută.
Păstorul cel bun al Lefcosiei
Sfântul Trifilie a fost un episcop formidabil. A apărat dogma Sfintei Treimi stabilită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea împotriva ereziei ariene (participând ulterior și la Sinodul de la Sardica). A construit biserici, a fondat o mănăstire de maici (unde propria sa mamă a devenit stareță) și și-a dat toată averea săracilor.
Fericitul Ieronim, unul dintre marii scriitori ai Bisericii Apusene, îl considera pe Trifilie cel mai bun orator și scriitor al secolului său. Sfântul Trifilie a trecut la Domnul la o vârstă înaintată, lăsând Bisericii din Cipru o moștenire teologică și spirituală impecabilă.
Ce ne învață Sfinții zilei de 13 iunie? (Lecții de viață)
Așezând în paralel viețile prăznuite pe 13 iunie în calendarul ortodox, obținem răspunsuri profunde pentru societatea de astăzi:
- Vârsta nu măsoară maturitatea (Sf. Achilina): O copilă de 12 ani ne arată că poți avea o înțelegere mai profundă a vieții, a morții și a Adevărului decât un guvernator roman cu multă experiență. Societatea modernă adesea îi subestimează pe tineri; însă Dumnezeu, când găsește o inimă curată, îi poate oferi o putere formidabilă, indiferent de vârstă.
- Pericolul aroganței intelectuale (Sf. Trifilie): Episodul cu modificarea cuvintelor Mântuitorului din predică este un avertisment pentru noi toți. Când devenim prea rafinați, prea educați și prea preocupați de forma cuvintelor, riscăm să pierdem fondul. Trifilie ne învață că oricâte diplome ai avea (el fiind avocat la Berytus), în fața lui Dumnezeu ești evaluat după smerenie, nu după vocabular.
- Trupul este doar o haină: Atât Achilina (ale cărei răni fizice îngrozitoare nu au oprit-o să-l caute pe Hristos), cât și Trifilie (care a renunțat la confortul carierei) au înțeles că viața de pe pământ este temporară.
