25 mai în calendarul ortodox: A Treia Aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul
Distribuiți
Dacă deschidem fila zilei de 25 mai în calendarul ortodox, nu găsim o simplă pomenire a unui sfânt, ci celebrarea unui eveniment istoric cu o încărcătură spirituală copleșitoare: A treia aflare a capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Sfântul Ioan este considerat de Mântuitorul Hristos drept „cel mai mare om născut din femeie”, proorocul care a făcut legătura dintre Vechiul și Noul Testament.
Însă povestea sfintelor sale moaște (și în mod special a capului său venerat) este una dintre cele mai zbuciumate, fascinante și misterioase odisee din întreaga istorie a creștinismului. Capul Sfântului Ioan a fost ascuns de frică, furat, îngropat în taină, mutat din cetate în cetate din cauza războaielor și a ereziilor, pentru ca în cele din urmă să iasă la lumină prin revelații dumnezeiești.
Pentru creștinii care caută profunzimea zilei de 25 mai în calendarul ortodox, acest articol vă oferă povestea detaliată a acestor evenimente istorice, cu un accent deosebit pe cea de-a treia aflare a sfântului său cap, un miracol care a marcat triumful dreptei credințe asupra perioadei întunecate a iconoclasmului.
Rădăcina urii: Tăierea capului și teama Irodiadei
Pentru a înțelege de ce capul Sfântului Ioan Botezătorul a trebuit să fie „aflat” (descoperit) de trei ori de-a lungul istoriei, trebuie să ne întoarcem la momentul martiriului său.
Sfântul Ioan fusese închis în temnița fortăreței Machaerus din porunca regelui Irod Antipa. Motivul? Ioan îl mustra public pe Irod pentru că trăia în desfrânare cu Irodiada, soția fratelui său. La un ospăț, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat atât de frumos încât Irod i-a promis sub jurământ orice va cere. Învățată de mama ei, plină de o ură demonică, Salomeea a cerut capul Botezătorului pe o tavă.
După decapitare, trupul Sfântului Ioan a fost luat de ucenicii săi și îngropat cu mare cinste în cetatea Sevastia. Însă Irodiada a refuzat să lase capul să fie îngropat cu trupul. Avea o spaimă cumplită, o superstiție bolnăvicioasă: se temea că, dacă trupul se va uni cu capul, Ioan ar putea învia din morți și ar continua să o mustre. Așadar, Irodiada a luat capul sfânt, l-a înțepat cu un ac în limbă (pentru a pedepsi limba care o criticase) și l-a ascuns adânc în pământ, într-un loc necurat și secret din curtea palatului regal.
Scurt istoric: Prima și a Doua Aflare a Capului
Până să ajungem la evenimentele prăznuite pe 25 mai, istoria consemnează primele două descoperiri miraculoase:
Prima Aflare (secolul I și secolul IV)
Secretul Irodiadei nu a rămas ascuns. Ioana, soția lui Huza (unul dintre dregătorii lui Irod) și o femeie care Îl urma în taină pe Hristos, a aflat unde era ascunsă sfânta relicvă. Într-o noapte, a dezgropat capul, l-a așezat într-un vas de lut și l-a îngropat cu mare evlavie pe Muntele Măslinilor, pe o proprietate ce aparținea lui Irod.
Peste ani, un nobil pe nume Inochentie, devenit călugăr, a cumpărat acea bucată de pământ pe Muntele Măslinilor pentru a-și zidi o chilie. Săpând fundația, a găsit vasul de lut cu sfintele moaște. Aceasta este Prima Aflare. Când Inochentie a simțit că i se apropie moartea, temându-se ca sfânta relicvă să nu fie pângărită de necredincioși, a ascuns-o la loc, exact în același loc.
A Doua Aflare (anul 452 d.Hr.)
Sute de ani mai târziu, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat în vis la doi călugări care veniseră în pelerinaj la Ierusalim, indicându-le locul unde era capul său. După mai multe peripeții (moaștele ajungând chiar în mâinile unui olar sărac care a fost binecuvântat de Dumnezeu cu mare bogăție pentru evlavia sa), sfântul cap a ajuns în cetatea Emesa din Siria. Aici, în anul 452, arhimandritul Marcel a primit o revelație divină și a descoperit oficial moaștele într-o peșteră. Aceasta constituie A Doua Aflare.
A Treia Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul: Triumful Ortodoxiei
Aici ajungem la miezul sărbătorii de pe 25 mai în calendarul ortodox. Din Emesa, capul a fost adus la Constantinopol pentru a fi venerat de toți credincioșii. Însă pacea Bisericii nu a durat mult.
Fuga în Comana (Capadocia)
În secolul al VIII-lea și al IX-lea, Imperiul Bizantin a fost zguduit de două mari amenințări. Pe plan extern, invaziile arabo-musulmane amenințau granițele. Pe plan intern, a izbucnit „iconoclasmul” – o erezie teribilă promovată chiar de unii împărați (precum Leon al III-lea Isaurul și Constantin al V-lea Copronimul), care ordonau distrugerea tuturor icoanelor și a sfintelor moaște, considerându-le idoli.
Pentru a salva capul Sfântului Ioan Botezătorul de furia iconoclaștilor, niște creștini curajoși l-au luat în taină din Constantinopol și l-au dus departe, în regiunea Capadociei (Turcia centrală de astăzi), ascunzându-l în pământ în cetatea Comana. (Acesta era același loc în care murise în exil, cu câteva secole în urmă, Sfântul Ioan Gură de Aur). Aici, sfintele moaște au stat ascunse zeci de ani, iar generațiile care știau locul exact au trecut la cele veșnice.
Revelația Patriarhului Ignatie (anul 850)
Abia în anul 842 d.Hr., odată cu urcarea pe tron a împărătesei dreptcredincioase Teodora și a fiului ei, Mihail al III-lea, iconoclasmul a fost învins definitiv, iar cultul icoanelor și al sfintelor moaște a fost restabilit. Biserica respira din nou aerul libertății.
În jurul anului 850, Patriarhul Constantinopolului era Sfântul Ignatie, un om de o rugăciune profundă. Într-o noapte, în timp ce se afla la rugăciune, Sfântul Ignatie a avut o viziune copleșitoare. Însuși Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat într-o lumină cerească și i-a descoperit locul exact din cetatea Comana unde era ascuns de zeci de ani capul său sfânt.
Expediția și aducerea moaștelor la Constantinopol
Patriarhul Ignatie i-a comunicat imediat viziunea împăratului Mihail al III-lea. Plin de bucurie și cutremur, împăratul a organizat de urgență o delegație imperială oficială, formată din clerici de înalt rang și soldați, care a plecat spre Comana Capadociei.
Ajunși la locul indicat în viziunea patriarhului, trimișii împăratului au început să sape. Spre uimirea și bucuria tuturor, au descoperit racla de argint care ascundea neprețuita relicvă. Aceasta este A Treia Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Descoperirea a fost însoțită de o mireasmă dumnezeiască uriașă și de nenumărate vindecări ale celor bolnavi din zonă. Moaștele au fost ridicate cu mare fast și aduse în procesiune solemnă înapoi în capitala imperiului, Constantinopol. Au fost așezate cu onoruri maxime în biserica imperială a palatului, iar o parte a lor în faimoasa Mănăstire a Studionului, devenind un izvor nesecat de tămăduiri. Astfel, data de 25 mai a rămas definitiv înscrisă în calendar ca zi de prăznuire a acestui eveniment minunat.
Unde se află astăzi capul Sfântului Ioan Botezătorul?
Odiseea sfântului cap nu s-a oprit la Constantinopol. În anul 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, cruciații occidentali au jefuit sălbatic Constantinopolul. Nenumărate moaște au fost furate și duse în Apus.
Astăzi, din cauza fragmentării relicvelor în Evul Mediu, fragmente care ar proveni din capul Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc în mai multe locuri din lume:
- Catedrala din Amiens (Franța): Aici se păstrează partea frontală a capului, adusă de cavalerul cruciat Wallon de Sarton în anul 1206. Este considerată cea mai mare și autentică relicvă a capului din Occident.
- Muntele Athos: Mai multe mănăstiri athonite păstrează fragmente din craniul Înaintemergătorului.
- Marea Moschee Umayyad (Damasc, Siria): Și tradiția islamică îl venerează pe Ioan Botezătorul (sub numele de Profetul Yahya). Un altar impunător din interiorul acestei moschei antice pretinde că adăpostește o parte din capul său.
Învățături duhovnicești pentru omul modern
Ce învățăm noi din prăznuirea zilei de 25 mai în calendarul ortodox?
- Adevărul nu poate fi îngropat la nesfârșit: Irodiada a crezut că îngropând capul în pământ va amuți vocea conștiinței și a adevărului. Însă Dumnezeu a scos la lumină sfintele moaște de trei ori. Orice minciună am încerca să ascundem în viața noastră, adevărul va triumfa întotdeauna.
- Sfințenia materiei: Istoria zbuciumată a acestor sfinte moaște ne demonstrează iubirea pe care creștinii au avut-o dintotdeauna pentru trupurile sfinților. Harul Duhului Sfânt nu sfințește doar sufletul, ci pătrunde și în trupul și oasele sfinților, lăsându-ne relicve vindecătoare.
- Bărbăția mărturisirii: Tăierea capului Sfântului Ioan a fost prețul curajului de a spune un „NU” ferm imoralității. Într-o societate contemporană care face compromisuri la fiecare pas, Sfântul Ioan Botezătorul ne cheamă să ne asumăm credința, indiferent de presiunile sociale sau politice.
