9 iunie în calendarul ortodox: Sf. Chiril al Alexandriei și Taina „Dezlegării la ulei și vin”
Distribuiți
Fila zilei de 9 iunie în calendarul ortodox ne aduce în fața uneia dintre cele mai impunătoare și influente personalități din întreaga istorie a Bisericii Creștine: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei. Cunoscut în teologie drept „Pecetea Părinților” (deoarece a sintetizat și desăvârșit învățăturile Sfinților Părinți de dinaintea sa), Sfântul Chiril este omul căruia îi datorăm dogmatizarea titlului de „Născătoare de Dumnezeu” pentru Fecioara Maria.
Totodată, deoarece ne aflăm deja în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, calendarul ne indică pentru această zi o mențiune liturgică importantă: „Dezlegare la ulei și vin”. Această rânduială ne arată echilibrul perfect al Bisericii între asceză și bucuria prăznuirii sfinților.
Pentru toți credincioșii care caută profunzimea și semnificația zilei de 9 iunie în calendarul ortodox, acest articol vă propune o călătorie în secolul al V-lea, în mijlocul celor mai aprinse dezbateri teologice, și o explicație clară a rânduielilor de post.
Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei: Leul Ortodoxiei
Când privim la viața Sfântului Chiril, nu privim la un om care a stat într-o liniște pasivă, ci la un luptător formidabil, o minte strălucită care a apărat Adevărul cu o energie aproape vulcanică.
Tinerețea și formarea duhovnicească
Sfântul Chiril s-a născut în anul 370 d.Hr. în Alexandria (Egipt), care la acea vreme era centrul cultural și intelectual al lumii antice, faimoasă pentru marea ei bibliotecă și școlile de filozofie. A fost nepotul Patriarhului Teofil al Alexandriei. Sub atenta îndrumare a unchiului său, Chiril a primit o educație clasică excepțională, studiind filozofia greacă, gramatica și retorica, dar mai ales Sfintele Scripturi.
Însă teologia sa nu a fost doar o simplă acumulare de cărți. La îndemnul unchiului său, Chiril a plecat în deșertul Nitriei, unde a trăit timp de cinci ani printre monahii asceți (sub îndrumarea Avvei Macarie). Acolo, în tăcerea aspră a deșertului egiptean, intelectul său s-a unit cu rugăciunea curată, devenind un vas ales al Duhului Sfânt.
Alegerea ca Patriarh și primele provocări
În anul 412, după moartea lui Teofil, clerul și poporul l-au ales pe Chiril ca Arhiepiscop (Patriarh) al Alexandriei. A preluat scaunul într-o perioadă extrem de tulbure. Alexandria era un cazan fierbinte de tensiuni sociale și religioase: creștini, evrei, păgâni și diverse secte eretice se înfruntau adesea pe străzi. Chiril a trebuit să fie nu doar un teolog, ci și un lider ferm, apărând Biserica de influențele sectelor novațiene și de presiunile autorităților imperiale locale.
Marea Confruntare: Erezia lui Nestorie
Momentul definitoriu al vieții Sfântului Chiril – și motivul pentru care este prăznuit cu atâta onoare pe 9 iunie în calendarul ortodox – a fost conflictul cu Nestorie.
Nestorie fusese numit Patriarh al Constantinopolului (capitala imperiului). Influențat de școala teologică din Antiohia, Nestorie a început să predice o învățătură complet nouă și periculoasă: el susținea că în Iisus Hristos există două persoane complet separate (una divină și una umană), lipite doar printr-o legătură morală.
Consecința directă a acestei erezii? Nestorie a interzis poporului să o mai numească pe Fecioara Maria „Theotokos” (Născătoare de Dumnezeu). El spunea că Maria trebuie numită doar „Christotokos” (Născătoare de Hristos), argumentând că ea a născut un simplu om, în care Dumnezeu a locuit mai târziu ca într-un templu.
Când aceste predici au ajuns în Egipt, Sfântul Chiril a înțeles imediat pericolul. Dacă Maria nu L-a născut pe Dumnezeu Întrupat, înseamnă că pe cruce a murit un simplu om, iar mântuirea noastră este nulă!
Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (anul 431)
Chiril a luat o atitudine fermă. I-a scris lui Nestorie scrisori teologice strălucite, îndemnându-l să renunțe la rătăcire. Când Nestorie a refuzat cu mândrie, Chiril s-a adresat Papei de la Roma și Împăratului Teodosie al II-lea.
Datorită eforturilor lui Chiril, Împăratul a convocat Sinodul al III-lea Ecumenic în cetatea Efes (în anul 431). Locația nu a fost aleasă întâmplător: Efesul era orașul unde Sfântul Apostol Ioan locuise împreună cu însăși Maica Domnului.
La Sinod, Sfântul Chiril a fost figura centrală. El a demonstrat, folosind Scripturile și scrierile Părinților dinaintea lui, că Iisus Hristos este o singură Persoană Divină cu două naturi (divină și umană), perfect unite („unirea ipostatică”). Pentru a explica acest mister, Chiril a folosit faimoasa analogie a fierului înroșit în foc: deși focul și fierul sunt naturi diferite, odată unite, ele acționează împreună; fierul arde și taie în același timp.
Datorită Sfântului Chiril, Sinodul de la Efes l-a condamnat pe Nestorie, a apărat divinitatea lui Hristos și a fixat pentru totdeauna dogma că Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos).
Sfântul Chiril a mai păstorit Biserica din Alexandria cu mare înțelepciune până la moartea sa, în anul 444 d.Hr., lăsând moștenire comentarii biblice și tratate dogmatice de o valoare inestimabilă.
Ce înseamnă „Dezlegare la ulei și vin” în Postul Sfinților Apostoli?
Așa cum observăm în calendarul de pe 9 iunie, prăznuirea Sfântului Chiril vine cu o mențiune legată de regimul alimentar: dezlegare la ulei și vin. Dar ce înseamnă acest lucru din perspectivă liturgică și spirituală?
Rolul Postului și „Dezlegarea” (Iconomia)
Ne aflăm în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În mod normal, regulile aspre ale postului mănăstiresc cer ca în anumite zile (în special lunea, miercurea și vinerea) mâncarea să fie uscată, nefiartă, sau gătită fără nicio picătură de ulei (grăsime vegetală) și fără a se consuma alcool (vin).
Însă Biserica Ortodoxă nu este o instituție rigidă și pedepsitoare, ci o mamă înțeleaptă. Când în timpul unui post cade sărbătoarea unui sfânt mare (marcat cu cruce neagră simplă, roșie sau albastră), Biserica acordă o „dezlegare” (relaxare a regulii).
Dubla semnificație a uleiului și a vinului
Faptul că astăzi este permisă folosirea uleiului la gătit (ceea ce face mâncarea mai gustoasă și mai hrănitoare) și consumul moderat de vin are o dublă semnificație:
- Cinstirea Sfântului: Bucuria prăznuirii unui erou al credinței, precum Sfântul Chiril, trebuie să se reflecte nu doar în rugăciune, ci și în masa fizică. Este o formă de celebrare și de recunoștință.
- Medicament și mângâiere trupească: În antichitate (și menționat de însăși parabola Samarineanului Milostiv), uleiul și vinul erau folosite ca medicamente pentru alinarea rănilor. Dezlegarea la aceste produse ne amintește că postul nu este făcut pentru a ne distruge sănătatea fizică, ci pentru a ne vindeca sufletul. Este o „mângâiere” acordată trupului obosit de asceză.
Învățături duhovnicești pentru omul de astăzi
Punând laolaltă viața Arhiepiscopului Chiril și rânduielile postului, ziua de 9 iunie în calendarul ortodox ne oferă lecții esențiale:
Echilibrul postirii: Rânduiala dezlegării ne învață calea de mijloc. Postul nu este scopul în sine, ci mijlocul. Biserica ne cheamă la postire, dar ne oferă și zile de mângâiere (dezlegări), arătând că viața creștină este un echilibru perfect între tăierea voii (asceza) și bucuria prăznuirii (Harul).
Adevărul nu se negociază: Trăim într-o epocă a relativismului, unde suntem învățați că „fiecare are adevărul lui” și că dogmele nu contează. Sfântul Chiril ne demonstrează că anumite lucruri sunt esențiale. A o numi pe Maria „Născătoare de Dumnezeu” nu este un simplu detaliu lingvistic; este însăși garanția mântuirii noastre. Dacă Hristos nu este Dumnezeu, suntem pierduți. Biserica trebuie apărată cu curaj.
Sfințenia cere și inteligență: Sfântul Chiril nu a fost doar evlavios, ci a fost tobă de carte. El a citit, a studiat și a filozofat, sfințindu-și intelectul. Acest lucru ne îndeamnă și pe noi să nu ne trăim credința în ignoranță, ci să citim Scriptura și viețile sfinților pentru a ști cum să ne apărăm valorile.
