Soborul Sfinților 70 de Apostoli: chemarea, misiunea și moștenirea lor spirituală – 4 ianuarie
Distribuiți
Pe data de 4 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește unul dintre cele mai importante momente din calendarul liturgic de la începutul anului: Soborul Sfinților 70 de Apostoli. Acești ucenici aleși de Mântuitorul au avut un rol esențial în răspândirea credinței creștine, ducând Evanghelia în toată lumea cunoscută din acea vreme. Pomenirea lor subliniază curajul, devotamentul și sacrificiul pe care fiecare dintre ei l-a adus pentru a lumina neamurile cu adevărul lui Hristos.
Originea și alegerea Sfinților 70 de Apostoli
Potrivit Sfintei Scripturi și tradiției Bisericii, cei șaptezeci de Apostoli au fost aleși de însuși Domnul Iisus Hristos pentru a împlini o lucrare misionară specială. Spre deosebire de cei doisprezece apostoli cunoscuți de toată lumea, acești 70 de ucenici formau un cerc mai larg al celor apropiați de Mântuitorul. Lor li s-a încredințat misiunea de a merge în cetăți, de a predica pocăința, de a tămădui bolnavii și de a pregăti inimile oamenilor pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu.
În tradiția ortodoxă, numele celor 70 este cunoscut, deși uneori ordinea și numărul variază ușor în funcție de manuscrise. Printre cei mai cunoscuți se numără: Sfântul Aristarh, Sfântul Tihic, Sfântul Andronic, Sfântul Clement al Romei, Sfântul Timotei și mulți alții care au devenit episcopi, misionari și martiri.
Misiunea apostolică: luminarea lumii păgâne
Trimiși „doi câte doi”, așa cum spune Evanghelia după Luca, Sfinții 70 de Apostoli au mers în toate părțile lumii cunoscute. Aceasta era o vreme în care religiile păgâne dominau, iar închinarea la idoli era o practică obișnuită. Însă acești apostoli, întăriți de harul lui Hristos, au rupt întunericul necredinței prin predica lor vie și prin sfințenia faptelor lor.
Ei au întemeiat comunități creștine, au hirotonit episcopi, au botezat popoare întregi și, în cele din urmă, majoritatea și-au pecetluit misiunea prin moarte martirică. Tocmai de aceea, în această zi, Biserica îi cinstește pe toți laolaltă, ca pe o singură oaste a lui Dumnezeu.
Virtuțile Sfinților 70 de Apostoli – lecții pentru creștinul contemporan
1. Curajul mărturisirii
Apostolii nu s-au temut de persecuții, de închisori sau de amenințări. Ei au pus credința deasupra propriului confort sau siguranțe. Pentru noi, cei de astăzi, exemplul lor ne amintește că mărturisirea credinței începe cu gesturi mici: rugăciunea zilnică, participarea la Sfânta Liturghie, faptele bune.
2. Dragostea față de aproapele
Ei au intrat în casele oamenilor, au răspândit pacea și au vindecat bolnavi. Au arătat lumii o iubire necondiționată, după modelul Învățătorului lor. În viața noastră, iubirea se arată în iertare, compasiune și ajutor acordat celor aflați în nevoie.
3. Ascultarea față de Dumnezeu
Cei 70 nu au mers unde au dorit ei, ci acolo unde i-a trimis Hristos. Această ascultare a adus roade duhovnicești uriașe. Astăzi, ascultarea înseamnă a primi cu smerenie voia lui Dumnezeu și a urma îndrumarea Bisericii.
Sfinții pomeniți în aceeași zi – mărturii de sfințenie
Pe lângă soborul celor 70 de Apostoli, tradiția liturgică amintește și alți sfinți care au strălucit prin viața lor.
Cuviosul Teoctist din Sicilia
Acesta a fost egumen al unei mănăstiri din Cucumia, cunoscut pentru viața sa de rugăciune și pentru blândețea cu care îi povățuia pe cei aflați în ascultare. A trecut la Domnul în pace, fiind cinstit ca un model de smerenie și răbdare.
Cei șase sfinți mucenici
Pomeniți împreună pentru curajul lor, acești mucenici au preferat moartea decât lepădarea de credință. Deși istoricul lor este mai puțin detaliat, jertfa lor rămâne un exemplu de dăruire totală pentru Hristos.
Sfinții mucenici Zosima și Atanasie
Povestea lor este impresionantă prin minunile care i-au însoțit. Zosima, un pustnic din Cilicia, a îndurat chinuri cumplite pentru mărturisirea lui Hristos. La un moment dat, în timpul torturilor, Dumnezeu a trimis un leu care a vorbit omenește și a mărturisit adevărul credinței, întorcându-l la Hristos pe Atanasie Comentarisiul. Cei doi au trăit apoi în pustiu, în post și rugăciune, până la sfârșitul vieții lor.
Sfânta Apolinaria
O poveste duhovnicească tulburătoare, plină de curaj și taină. Fiică de demnitar roman, Apolinaria a renunțat la bogăție, familie și viață lumească pentru a-L urma pe Hristos. S-a ascuns într-un schit din Egipt unde a trăit sub nume de bărbat, în nevoință și rugăciune. Vindecarea minunată a surorii sale și dezvăluirea identității sale au arătat sfințenia ei înaintea tuturor.
Cuviosul Eftimie cel Nou și Cuviosul Eftimie de la Vatoped
Cei doi sfinți Eftimie, pomeniți în aceeași zi, sunt modele de înțelepciune și curaj. Eftimie de la Vatoped a înfruntat fără teamă rătăcirile vremii și chiar pe împăratul care încerca să impună credințe străine Bisericii dreptslăvitoare.
Ce învățăm din această zi de prăznuire?
Pomenirea Soborului Sfinților 70 de Apostoli și a tuturor sfinților din 4 ianuarie ne arată că sfințenia îmbracă multe chipuri:
- misiune și jertfă (Apostolii),
- ascultare și blândețe (Cuviosul Teoctist),
- răbdare în persecuții (mucenicii),
- pocăință și viață ascetică (Zosima și Atanasie),
- curăție și înțelepciune (Sfânta Apolinaria),
- apărarea adevărului (Eftimie de la Vatoped).
Ei formează împreună un „sobor” al credinței vii, o mărturie că Dumnezeu lucrează în moduri diferite în viețile oamenilor care Îl caută.
Moștenirea spirituală – chemarea noastră astăzi
Această sărbătoare ne amintește că:
- fiecare creștin este chemat să fie un mărturisitor;
- Evanghelia se trăiește nu doar cu cuvintele, ci prin fapte, adevăr și iubire;
- sfințenia este posibilă și pentru omul de azi, nu doar pentru cei din trecut.
Soborul Sfinților 70 de Apostoli ne îndeamnă să reaprindem credința în familiile noastre, în comunitățile noastre, în inimile noastre.
